Shirley Turton, din provincia canadiană Columbia Britanică, are o stare de depresie profundă, este slăbită, și-a pierdut cu totul pofta de mâncare, nu își poate duce paharul de apă la gură și este singură, a declarat fiica femeii, Jennifer Molgat, pentru iNFONews.

„Te rugăm, Doamne, ajută-ne pe noi cei care nu ne mai putem ajuta singuri”, spune Turton cu un glas slăbit într-un video înregistrat de fiica sa, care însoțește relatarea.

„Tot ce îmi doresc este să stau la soare cu familia mea”, a mai afirmat bătrâna.

Turton a spus, totuși, că „dacă starea de lucruri s-ar putea schimba, ea nu vrea să moară”, a declarat Molgat pentru iNFONews.

„Ducea o viață de foarte bună calitate, aproape zilnic o puteai auzi: «Sunt atât de norocoasă, sunt atât de fericită»”, a declarat Molgat.

„Era incredibil, o priveam pe această femeie, handicapată în fotoliul cu roți, și avea atât de multă încredere în viață. Dar acum, s-a terminat. A pierdut orice speranță. A decăzut mult.”

Molgat nu a divulgat numele azilului în care se află internată în izolare mama sa, dar a declarat că înainte de începutul izolării, în martie, familia angajase o persoană care o ducea pe bătrână în diverse plimbări, de trei ori pe săptămână.

Copiii femeii o vizitau și ei cu regularitate și o duceau fie la ferma lui Molgat, fie la plajă, ocazii cu care își putea vedea și nepoții.

Familia bătrânei a așteptat timp de ani de zile pentru a se elibera un loc în respectivul azil, pe care aceasta îl privește ca pe casa ei și pe care nu dorește să o părăsească.

Însă, odată cu instituirea regimului de izolare, femeii nu i se mai permite să se vadă cu ceilalți bătrâni din azil și cu atât mai puțin să părăsească incinta.

Este practic prizonieră și imobilizată într-un scaun cu roți.

Vizitele familiei sunt restricționate, iar fiica și celelalte rude o pot vedea doar printr-un geam sau prin niște zăbrele, unde orice discuție este imposibilă, dat fiind că membrii familiei sunt obligați să stea la 6 metri distanță de bătrână.

Din cauza acestor condiții, Jennifer Molgat spune: „Este atât de crud, într-un fel aceste vizite sunt atât de dificile pentru ea…”

Și adaugă:

„Cred că multe persoane în vârstă, izolate în aziluri, sunt în aceeași situație… Astfel de vizite nu sunt nici potrivite, nici utile.”

Familia a încercat să aibă cu bătrâna întâlniri virtuale pe Zoom, însă aceasta nu a avut putere să țină tableta.

Când Departamentul de Sănătate al provinciei canadiene a relaxat restricțiile din 13 iulie, sora lui Molgat a fost singura persoană care a primit dreptul de a o vizita pe bătrână.

Totuși, starea lui Turton s-a deteriorat în asemenea măsură încât și lui Molgat i s-a permis să o viziteze, însă doar dimineața, o dată la două zile, lucru imposibil, din cauza slujbei pe care o are femeia.

Ea dorește ca azilul să arate mai multă flexibilitate în programul vizitelor și, mai ales, să îi permită mamei sale să iasă, însă nu a obținut această permisiune.

„Mi se pare o nebunie, nu pot să pricep cum poate fi legal să ții oamenii prizonieri în casele lor”, spune fata femeii.

„Nu am duce-o acolo unde este periculos pentru ea. Însă nici nu vor să ne asculte. «Vorbiți cu Bonnie Henry, vorbiți cu Bonnie Henry» (șeful departamentului de sănătate al provinciei – n.r.).”

LifeSiteNews a sunat la cabinetul lui Bonnie Henry unde i s-a spus că membrii multor familii au sunat, „îngrijorați de restricții și de modul în care ele le afectează părinții”.

Cazul lui Turton apare simultan cu un sondaj dat publicității de Centrul pentru Controlul Bolilor (CDC) din Statele Unite, care arată că unul din zece americani „are serios în vedere sinuciderea asistată în următoarele 30 de zile”.

Acest procent este dublu față de cel din 2018 (10,7% față de 4,3%).

Alex Schadenberg, de la Coaliția pentru Prevenirea Eutanasiei, a declarat pentru LifeSiteNews că a primit „apeluri telefonice de la persoane aflate în situații similare” cu Turton.

„Avem această izolare impusă unor persoane care au ajuns acum în abisurile disperării”, spune Schadenberg.

„Constatăm că numărul de decese prin sinucidere s-a mărit, deci presupun că, de aceeași manieră, persoanele care solicită ajutor pentru a muri, apreciind că viața lor nu mare are nici un rost sau valoare din cauza izolării, a crescut de asemenea.”