Vara căzuse ca o maladie. Case pustii și singure încercau să țină piept caniculei, în lipsa locatarilor refugiați prin concedii exotice. Numai Gelu se simțea captiv și neputincios, din pricina unui control judiciar ce îl silea să rămână în orașul ăsta cu nume de cioban, laolaltă cu toți țăcăniții și ratații.

- Paștele mamii ei de viață, domnule avocat. Cât dracu mă mai țin ăștia legat? - Să zicem mersi că după arestul preventiv nu te țin la domiciliu. - Mare căcat! Să fiu prizonier în casă sau în București, mi-e totuna. Fusese, totuși, un succes. La câte acuzații avea, era o minune că îl ținuseră arestat doar 60 de zile. Dar cu dorința omului de libertate nu te pui. Toți tovarășii lui erau liberi să meargă măcar la Mamaia, să-și plimbe burțile albe de pe un șezlong pe altul, în timp ce el... Sta ca o molie rătăcită într-un dulap pustiu, așteptând, în zadar, o blană pufoasă pe care să o găurească. Vara fetele vor la plajă, așa că nici nu se punea problema de... Și, peste toate frustrările lui, era Nuți, nevastă-sa, care îl agasa că vrea să plece și orice discuție cu ea îi producea cam trei milioane de nervi pe secundă.

– Femeie, tu te auzi ce spui? Unde dracu să te duci? Că am totul sub sechestru. Stau ăștia cu ochii pe noi și tu ai chef de vacanțe! Doamne, cât de grasă se făcuse. O privea cu silă și parcă nu-i mai era atât de dragă libertatea de când trebuia să o împartă cu ea. Până una alta trebuia să o suporte, pentru că în acest munte de femeie își pusese toată încrederea și bogăția. Iar Nuți știa prea bine că e de neînlocuit și atunci, fără milă, își oferea toate plăcerile culinare. Făcuse un fund atât de mare, încât era o provocare mortală pentru orice scaun. Și n-o vedeai decât parcată în fața televizorului sau înfulecând, în grabă, tot ce îi găteau cele două bucătărese pe care și le mai puteau permite.

Într-o dimineață, și-a aplecat peste Gelu capul ei mare și, cu ochi somnoroși și sașii i-a spus: - Să știi că eu te părăsesc! Atât și nimic mai mult. Fără explicații sau șanse de împăcare, a început să îi împacheteze lucrurile. - Ce faci, femeie, ești nebună? Unde dracu pleci? - Eu? Nicăieri. Tu pleci, că asta e casa mea. Gelu se simțea dator să aibă o atitudine, să fie bărbat, să o pună la punct : - Hai, măi Nuți, nu te purta așa cu mine. Vrei să mă lași pe drumuri? La cât te iubesc eu pe tine? În fața acestei reacții dure, Nuți a izbucnit într-un râs plin de batjocură: - Te-au strivit ăștia ca pe ultimul căcat! Ești un ratat, aia ești. - Dar, Nuți, cum poți să-mi faci una ca asta? Știi prea bine că numai pe tine te am. Femeia îl privea de parcă îl împușcase în frunte și nu murea. - Când ai fost ultima oară bărbat cu mine?

Gelu tremura de nervi: ești imensă, cum dracu să mai fiu bărbat? Trei zile nu-mi ajung să te ocolesc. Astea erau doar gândurile lui, pe care nu ar fi îndrăznit, vreodată, să i le spună în față. - Am fost și eu stresat, știi prea bine. Două luni în arest nu mi-a fost ușor. - Mara zicea că după ce a ieșit bărbatu-său din pușcărie, trei zile nu s-au dat jos din pat. - Da de când vorbești tu lucruri din astea cu prietenele tale? - Păi vorbesc, cum să nu vorbesc. Că toți aveau nevoi când au ieșit, numai tu stai ca un porc și te îmbeți toată ziua. - Bine, mă, Nuți, îți promit că îmi revin. Numai nu face lucruri pe care o să le regreți. O să mă schimb, ai să vezi. Fac ce spui tu, te rog! Și s-a apropiat de ea, încercând să mimeze un gest tandru. Dar Nuți era mai rece ca iarna și total insensibilă la jalnica lui prestație.

- Deseară mă scoți în oraș. Mergem în club. Suna ca o sentință, dar Gelu era deja un inculpat obișnuit să respecte obligații. Ochii lui, însă, păreau să strige: nu pot să fac contestație? Era conștient că odată intrat cu nevasta în îngrămădeala de șmecheri din club, reputația lui era ruinată. Se apropia seara și cei doi erau gata de plecare. N-o mai văzuse pe Nuți machiată de la nuntă, dar acum realiza că ăsta fusese un lucru bun. - Vreau să mă iubești înainte. - Înainte de ce? - Înainte de a pleca. - Dar abia te-ai aranjat! O să-ți strici machiajul ăsta minunat. - Nu-mi pasă. Îl refac. Pe Gelu îl luaseră transpirațiile. Dacă nu va reuși să fie la înălțime? Nebuna asta o să-l dea afară din casă. Și n-avea nicio pastilă...

Nuți l-a trântit pe canapeaua din living. El nu s-a împotrivit, străduindu-se să se gândească la ceva frumos, ca să poată face față lucrurilor ce aveau să urmeze. În lumina mioapă a încăperii, umbra nevestei deasupra lui părea un demon ucigaș. Cu greu reușea s-o miște, iar plăcerile femeii întârziau al dracului de mult. Îl durea burta de parcă avea mațele prinse cu agrafe, iar Nuți stătea mută și țeapănă, ca la frizer. - La naiba, femeie, mai durează, că mor aici? - Taci, prostule, că te pun să o iei de la capăt. - Nuți, nu mai pot, lasă-mă să beau ceva. Se simțea stors ca o vită. A dat pe gât un pahar de votcă și s-a uitat la ceas. - E târziu, o să pierdem masa dacă nu plecăm acum. Continuăm la întoarcere. Femeia și-a tras hainele, afișând o nemulțumire evidentă, în timp ce își aranja bijuteriile în oglindă.

Avea suficiente cât să răscumpere familia regală, dar le-ar fi dat cu plăcere pentru un moment de dragoste. Pe drum nu și-au spus niciun cuvânt. Nuți avea gânduri puține, simple, liniare: îl iubea pe nenorocitul ăsta care o înșelase de atâtea ori și tot ce își dorea era să îl facă să se întoarcă la ea. Se bucura nespus de controlul judiciar pe care Gelu trebuia să-l respecte, mai cu seamă pentru că îl ținea deoparte de anturajul care îl stricase. - Astă seară vreau să dansăm. Să ne distrăm. N-am mai fost în club din studenție. Gelu își turna băutură cât să bage în comă alcoolică un batalion. Trântea cuvinte fără sens și înjura pe toată lumea. Nimic nu părea să-i convină. Privea îngândurat și bleg la femei fardate ieftin și strident, care încercau cu disperare să atragă atenția bărbaților fără meserii, dar cu bani. Câtă atenție le-ar mai fi dat el... Nuți dansa de una singură și, din când în când, se apleca deasupra lui și îl săruta, atingându-l, fără să-l privească, în locuri rușinoase. - Hai acasă. Să terminăm ce am început. Și a luat-o pe sus, făcând cărare prin mulțimea beată și încinsă. - Ești băut, lasă-mă pe mine să conduc. - Mă descurc, vezi-ți de treaba ta. - Știi că n-ai voie. Ce ți-a spus avocatul? - Mă doare-n cot de avocați, procurori, judecători, de toți. Auzi?

E ora 4 dimineața. Gelu gonea ca nebunul pe străzile din București. La un pod peste Dâmbovița, un polițist i-a făcut semn să oprească. S-a dat jos din mașină cu gând de gâlceavă. - Prezentați actele la control. - Marș, mă, că nu-ți dau nimic. - V-am vorbit civilizat, vă cer să faceți la fel. - Bă, tu știi câți ca tine am mâncat eu? Ia 100 de lei și fă pași. Polițistul, alarmat, și-a chemat colegul din mașină. Acesta s-a apropiat cu camera de la telefon pornită. - Ce faci, mă, mă filmezi? urla Gelu. În întunericul ăsta, Nuți, trezită din vis, a coborât din mașină. - Doamnă, vă rog să rămâneți în autoturism, I-a spus unul dintre polițiști. - Ia lovește-l în gură pe nesimțitul ăsta! și-a instigat Nuți bărbatul. Gelu atât a așteptat. Și-a încordat brațul să îl lovească pe polițist, dar nefiind stăpân pe propriii pumni, a căzut lovindu-se cu capul de asfalt. A urmat o încleștare de brațe, șuturi, înjurături și amenințări. Nuți era cea care trebuia să spele onoarea familiei și împărțea lovituri în toate părțile.

- Dacă pui mâna pe el, îți scot inima prin fund, i-a strigat polițistului care încerca să îl încătușeze pe Gelu. - La pușcărie cu tine, nebuno. Am filmat totul, făcea pe grozavul ofițerul ce se afla cu telefonul în mână. - Mă ameninți, mă, imbecilule? Ce dracu ai filmat că e noapte și nu se vede nimic. Dă să văd, că doar te lauzi. Polițistul s-a oprit ca să-și verifice înregistrarea. Atât i-a trebuit Nuțicăi – s-a repezit asupra lui, i-a smuls telefonul și i l-a aruncat în Dâmbovița. Cei doi agenți s-au repezit pe pod, privind disperați rotocoalele pe care apa le făcea înghițind telefonul. Nuți rădea să se prăpădească. Acum eu am filmarea în care dădeați în bărbatu-meu. Să vă văd cum scoateți cămașa. Nici nu a terminat de rostit vorbele că telefonul i-a fost luat din mână și jucat în picioare de unul dintre polițisti. Celălalt s-a alăturat, de ciudă și de bucurie. Măcar erau chit.... Va urma