Politica
Noua Strategie de Securitate Națională, reacții. "Nu mă simt mai bine apărat!" Analiza tăioasă a unui fost consilier prezidențial
Iulian Fota. Sursa foto: Facebook
Din cuprinsul articolului
Noua Strategie de Securitate Națională a României (SSNR) a fost supusă unei analize critice de către expertul în securitate Iulian Fota. Verdictul fostului consilier prezidențial este tranșant: documentul suferă de o lipsă de concentrare pe amenințările reale, se pierde în generalități și reia greșeli de doctrină din mandatele anterioare. Deși recunoaște un pas înainte în clarificarea adversarului (Rusia), Fota consideră că strategia nu oferă românilor un sentiment sporit de protecție.
Noua Strategie de Securitate Națională, recunoașterea amenințării ruse
Unul dintre puținele progrese notate este clarificarea conceptuală: Strategia afirmă explicit că “acțiunile ostile ale Federației Ruse constituie principalele amenințări la adresa securității naționale.”
Totuși, Fota acuză că, odată rostită, această amenințare majoră este rapid ignorată în restul textului: „[De ce] la capitolul amenințări, agresiunea militară rusă, cea mai gravă amenințare, nu apare?!!! Mai grav, strategia nu dă un răspuns adecvat acestei principale amenințări. Nu clarifică gândirea asupra Rusiei!”
Expertul în securtitate atrage atenția că, în contextul schimbărilor geopolitice majore, documentul nu reușește să ofere o agendă de securitate națională clară, ci se diluează în aproximativ 100 de direcții de acțiune.
Proiectul național ambițios, apoi uitat: „Puterea Europei de Sud-Est”
O idee care i-a plăcut lui Fota a fost cea de a declara România “principala putere a Europei de sud-est” – un obiectiv catalogat drept NOUL PROIECT NAȚIONAL (la nivelul aderării la NATO sau UE). Însă, entuziasmul este repede temperat:
„Mi-ar plăcea ca România să fie ambițioasă, dar după ce rostești obiectivul și-l declari proiect național, îl uiti, în restul textului nefiind menționat? E asta treabă serioasă? Cum facem să devenim putere regională? Asta așteptam să înțeleg.”
Fota critică modul în care Strategia tratează conceptul de națiune și cetățenie, făcând confuzie între o abordare civică și una etnică. Deși documentul vorbește despre cooptarea tuturor cetățenilor, el face referire la “strategia e a românilor, ca popor european”, ridicând întrebarea: “ce facem cu ceilalți cetățeni români?” Fota pledează pentru o viziune a națiunii bazată pe statul-națiune (nation-state), post-modern și civic, nu naționalist.
Cea mai mare nemulțumire vizează similitudinile cu documentele anterioare: „Nu-mi place că seamănă prea mult cu ghiveciurile lui Klaus Iohannis. Am avut des sentimentul că este strategia din 2020 dar scrisă de la dreapta la stânga.”
Fuga de realitate și "maturitatea națională" falsă
Critica se intensifică pe fondul priorităților și al limbajului. Fota respinge transformarea Strategiei într-un program de guvernare care dublează responsabilitățile CSAT-ului și, mai grav, care acordă aceeași importanță economică (25 de direcții) ca și apărării militare, sugerând că autorii “își bat capul mai mult cu economia decât cu apărarea militară a României.”
De asemenea, el acuză utilizarea unui limbaj soft, cu cuvinte ambigue precum “provocare” în locul termenilor direcți ca pericol și amenințare, o fugă de realitate.
Ton triumfalist, inutil
În final, Iulian Fota demontează tonul triumfalist al Strategiei, care susține că „România se prezintă azi ca o țară mai sigură de sine, de propriile capacități [...] în pragul maturității naționale și statale depline”.
„E aceeași Românie despre care procurorul general spunea că s-a confruntat acum ceva luni cu cea mai gravă criză de securitate națională? Una dependentă de asistența financiară internațională, fracturată în două și fără soluție la un grav conflict constituțional? Asta este maturitatea națională?”
Alte neajunsuri semnalate: lipsa problematicii drogurilor la capitolul amenințări și confuzia legată de conceptul de “independență solidară”, a cărui valoare doctrinară nu este clarificată.
