Noi detalii în scandalul cu „safari uman” din Sarajevo. Cui i-ar putea exploda în față

Un craniu de vanzare, Sarajevo / sursa foto> captur[ video

La mai bine de trei decenii de la războiul din Bosnia, o serie de declarații și investigații jurnalistice readuc în atenție relatări controversate despre așa-numitul „safari uman” de la Sarajevo.

Subiectul, discutat sporadic încă din anii 1990, a revenit în prim-plan după apariția unor mărturii publicate de The Times și a unor afirmații formulate de foști oficiali bosniaci.

Relatările vizează acuzații potrivit cărora cetățeni străini ar fi plătit pentru a trage asupra civililor în timpul asediului capitalei bosniace, desfășurat între 1992 și 1995.

Contextul reluării subiectului safariului uman de la Sarajevo

Asediul Sarajevo, unul dintre cele mai îndelungate din istoria modernă, s-a soldat cu peste 11.500 de morți, potrivit datelor recunoscute de instituții internaționale.

În acest cadru, presa britanică a publicat recent declarațiile unui martor care susține că ar fi asistat la prezența unor străini în poziții de tragere controlate de forțele sârbilor bosniaci. Articolul menționează că „turiștii” ar fi plătit sume importante pentru acces la aceste poziții.

Unul dintre martorii citați, Aleksandar Licanin, afirmă că, la finalul zilelor de luptă, „lunetiștii” străini participau la petreceri nocturne.

„Mergeau la cafenea între 18:00 şi 19:00 şi rămâneau până la 5:00 dimineaţa, cântând şi râzând”, își amintește acesta.

Declarațiile sale au fost consemnate în contextul unei investigații mai ample, în timp ce magistrați din Italia analizează afirmații privind posibila implicare a unor cetățeni italieni.

Mărturii privind presupuse plăți și selecția țintelor

Potrivit relatărilor publicate, străinii ar fi achitat sume considerabile pentru a utiliza poziții de tragere. Articolul face referire la „plăţi de până la 88.000 de lire sterline”, susținând că accesul la anumite ținte ar fi costat mai mult. Aceste afirmații nu au fost confirmate prin hotărâri judecătorești definitive, însă au generat reacții și noi solicitări de clarificare.

Licanin, prezentat ca fost voluntar într-o unitate de tancuri a sârbilor bosniaci, declară că a observat străini „bine îmbrăcaţi” în 1993 sau 1994.

„Purtau jachete de piele scumpe şi mi s-a spus că erau italieni, germani şi britanici”, a spus el.

Martorul mai afirmă că aceștia „erau ajutaţi să găsească ţinte”, iar tragerile din zona cimitirului evreiesc ar fi fost „precise”.

Cimitirul evreiesc și cartierul Grbavica în relatări din Sarajevo

Declarațiile plasează presupusele activități în apropierea cimitirului evreiesc din Sarajevo, un punct strategic în timpul conflictului. Martorul susține că unitatea sa împărțea zona cu o miliție condusă de Slavko Aleksic.

„Aleksic avea o zonă restricţionată în cimitir, la 200 de metri de noi, pe care o puteam vedea. Trăgeau în femei, copii şi bătrâni”, afirmă Licanin.

Aceste relatări se referă la episoade petrecute în zone intens disputate, inclusiv cartierul Grbavica. Informațiile sunt parte a unor investigații jurnalistice și a unor declarații individuale, fără ca toate detaliile să fi fost validate în instanță.

„Petrecere după vânătoare”, potrivit martorului

Licanin descrie și atmosfera de după presupusele sesiuni de tragere.

„După vânătoare, o cafenea era eliberată pentru a face loc pentru ei, iar jeepul lui Aleksic, care avea un craniu montat pe capotă, sosea.

Noi plecam: nu voiam să avem contact cu ei”, afirmă acesta. Martorul adaugă că la întâlniri „nu lipseau berea, whisky-ul şi coniacul”.

Relatarea include și o reflecție personală: „Sărbătoreau uciderea oamenilor. Nu-mi pot imagina cum poţi trăi după ce ai ucis un copil”.

Afirmații despre presupusa implicare a unei femei din România

Subiectul a fost amplificat de declarațiile lui Zlatko Miletic, fost șef al poliției din Sarajevo, oferite canalului N1. „Îmi amintesc de o femeie din România care trebuie să fi ucis mai mult de zece persoane”, a declarat acesta.

Miletic a mai spus că „acei lunetişti străini erau adânc îngropaţi în tranşee de beton şi era dificil să-i neutralizăm”.

Afirmațiile sale au fost prezentate în contextul discuțiilor despre activitatea lunetiștilor în timpul asediului. Până în prezent, nu au fost comunicate public concluzii judiciare definitive care să confirme identitatea sau faptele atribuite persoanei menționate.

Numele lui Aleksandar Vucic în declarațiile martorilor

În materialele publicate apare și numele lui Aleksandar Vucic, despre care Licanin afirmă că ar fi fost prezent la o cafenea și că „traducea pentru străini”.

Președintele Serbiei a respins acuzațiile, declarând că se afla la Sarajevo exclusiv în calitate de jurnalist și că nu a avut legături cu structurile paramilitare menționate.

O purtătoare de cuvânt a liderului sârb a calificat afirmațiile drept „dezinformare rău intenţionată”. Slavko Aleksic, liderul miliției invocate în relatări, a negat înainte de decesul său că ar fi găzduit lunetiști străini și a exclus apartenența lui Vucic la gruparea sa.

Documentele și controversele jurnalistice ale safariului uman de la Sarajevo

Jurnalistul croat Domagoj Margetic susține că a intrat în posesia unor documente atribuite lui Aleksic, care ar indica permisiuni de escortare a unor străini în Bosnia la începutul anilor 1990.

Margetic afirmă că a transmis informații magistraților italieni și a publicat parțial materiale online. Autenticitatea documentelor a fost contestată în spațiul public, iar subiectul rămâne deschis dezbaterii și verificărilor.

Relatările despre presupusul „safari uman” nu sunt noi. În 2007, fostul pușcaș marin american John Jordan a vorbit despre existența unor „turişti trăgători”.

Ulterior, documentarul sloven „Sarajevo Safari”, regizat de Miran Zupanic, a readus subiectul în discuție. Apariția filmului a stimulat investigații jurnalistice și interesul unor procurori italieni.

Un fost ofițer de informații bosniac, Edin Subasic, a declarat că un prizonier sârb ar fi relatat despre întâlnirea cu un grup de lunetiști italieni.

Potrivit afirmațiilor sale, serviciile italiene ar fi indicat în 1994 că au intervenit pentru a opri asemenea deplasări. Aceste detalii au fost menționate în presă, fără a fi urmate de verdicturi judiciare definitive publice pe această temă.

Amploarea acuzațiilor și lipsa confirmărilor judiciare finale

Afirmațiile privind participarea unor cetățeni din mai multe state – inclusiv Rusia, România, Grecia, Italia, Spania, Franța, Germania, SUA, Canada și Marea Britanie – au fost vehiculate în declarații și materiale jurnalistice. În lipsa unor hotărâri definitive care să stabilească responsabilități individuale, relatările sunt tratate ca acuzații și mărturii aflate în curs de verificare.

Instituțiile judiciare din diferite țări au fost sesizate de-a lungul timpului, iar anchetele menționate public continuă să analizeze probe, documente și depoziții.

Trauma războiului de la Sarajevo în declarațiile martorilor

În interviurile recente, Licanin evocă impactul psihologic al conflictului. „Soţia mea spune că încă mai am coşmaruri, deşi dimineaţa nu mi le amintesc”, afirmă acesta.

Declarația reflectă experiențele personale ale martorului și este inclusă în materialele de presă ca parte a contextului uman al relatărilor.

Subiectul presupusului „safari uman” rămâne unul sensibil, aflat la intersecția dintre memorie, investigație jurnalistică și proceduri judiciare.

Publicarea noilor mărturii a generat reacții politice și apeluri la clarificare din partea societății civile. Oficialii menționați au respins acuzațiile, iar autenticitatea documentelor prezentate în spațiul public este disputată.

Pe măsură ce investigațiile continuă, concluziile vor depinde de evaluarea probelor de către autoritățile competente.