Evenimentul Zilei > Actualitate > Nicu Ceauşescu: Scrisoare din puşcărie
Nicu Ceauşescu: Scrisoare din puşcărie

Nicu Ceauşescu: Scrisoare din puşcărie

Oamenii care l-au cunoscut îndeaproape pe Nicu au vorbit ori foarte frumos despre el, ori n-au vorbit deloc, din laşitate sau din egoism. Părerea nu ne aparţine, cea care îi realizează un portret categoric fiind Mihaela M. Ceauşescu (nepoata lui Nicolae Ceauşescu) în cartea "Nu regret, nu mă jelesc, nu strig" (Editura Meditaţii).

Un portret menit a contracara oricând momentele de periodică aducere aminte a ceea ce a însemnat Nicu Ceauşescu. "Lui Nicu i s-au adus toate acuzaţiile din lume, fiind pe rând ironizat, blamat, batjocorit, sfidat, şi toate acestea din partea unor oameni care nu-l cunoscuseră vreodată. Gazetari de doi bani, prieteni imaginari, «mândre» refulate, s-au înghesuit cu toţii să-şi împlânte «pumnalul» ruginit de propria nimicnicie în trupul unui om sfârtecat iremediabil de soartă şi de boală".
Camarazi de nădejde
Pe parcursul detenţiei, starea de spirit a lui Nicu nu a fost dintre cele mai bune. "El având momente în care îşi pierdea orice speranţă, şi devenea total indiferent la ce se întâmpla în jur, ajutat evident şi de dozele substanţiale de calmante cu care era îndopat şi care numai bine nu-i făceau", după cum notează Mihaela M. Ceauşescu în cartea sa.
"După cum singur mi-a mărturisi în lungile noastre «nopţi albe» din perioada 25-31 august 1990, era ferm convins că mutarea lui la penitenciarul din Aiud, una dintre cele mai «rele» puşcării din ţară, care adăpostea oameni cu condamnări grele pentru crime şi tâlhării repetate, a avut un scop bine «ticluit», acela de a fi înjunghiat mortal de data aceasta, de unul dintre puşcăriaşii mai recalcitranţi".
La Aiud însă Nicu a găsit un climat neaşteptat: "S-a bucurat tot timpul de un respect greu de explicat, fiind ocrotit şi îngrijit de toţi puşcăriaşii (ăl veghea permanent un medic din rândul deţinuţilor, condamnat pentru un accident grav de maşină)". La Aiud a avut camarazi de nădejde pe toată perioada, dar…"A slăbit în puşcărie mai mult de 30 de kilograme, ajungând să se îmbrace cu pantalonii mei fără să-i mai descheie la fermoar", subliniază cu tristeţe naratoarea.
"Se întâmplă aici tot felul de lucruri groaznice"
A fost marcat mai ales psihic, precum reiese şi din una dintre scrisorile pe care le expedia uneori cu ajutorul gardienilor: "Azi m-am sculat de dimineaşă, am o stare foarte rea, deşi aici nu interesează pe nimeni dacă trăieşti sau nu. În orice caz, am ajuns la concluzia că închisoarea te abrutizează groaznic, practic nu te mai interesează şi nu te mai impresionează nimic. Se întâmplă aici tot felul de lucruri groaznice: gardienii îi bat pe puşcăriaşi, puşcăriaşii se taie între ei şi fac tot felul de porcării sexuale; în afară de asta se face aici o bişniţă cu tot ce se poate, şi asta sub privirea liniştită a celor care-i păzesc, care, deşi îi «văd», nu observă totuşi nimic… A fost doctorul, mi-a dat nişte papaverină şi o să-mi trimită şi diazepam. Mi-a spus că lucrurile nu stau prea bine (…). Am o stare din ce în ce mai depresivă, nu cred că mai rezist mult. Este groaznic să stai într-o celulă numai de plăcerea unor nebuni care au luat puterea, folosindu-se de trădarea armatei şi a unei părţi a Securităţii, să zaci în puşcărie numai pentru că le este lor teamă să nu le faci rău când ieşi afară. (…). Eu mă simt din ce în ce mai slăbit, deşi mi s-au adus tot felul de medicamente; astăzi am primit de la un indian nişte medicamente speciale (probabil o fi văzut procesul, s-o fi transmis ceva şi la ei) şi alt lucru interesant: mi-a trimis o mamă cu şapte copii un pachet; de asemenea, am primit două scrisori de la o tipă din Norvegia care spune că intră în dialog telepatic cu diverse persoane şi că mă poate salva ea; s-au oferit şi avocaţi din alte ţări să mă apere, dar pe mine lucrurile astea nu mă interesează. Azi am să mă apuc să-mi pregătesc ideile pentru ultimul cuvânt…, deşi nu ştiu dacă are rost… Nu ştiu cum o să se termine procesul… (…)".
Cum s-a terminat toţi ştim…
CITIŢI ŞI:

  • EXCLUSIV. Primul interviu cu Nicu Ceauşescu: "Ultima dată am vorbit cu taică-meu pe 9 decembrie 1989"
  • Nicu Ceauşescu, „un om care s-a născut fără noroc”
  • Nicu Ceauşescu: "Eu nu am dat ordin să se tragă în populaţie"
  • Rică Răducanu, despre Nicu Ceauşescu: „A fost un băiat valabil, beam câte o vodcă cu Pepsi”
  • Lui Nicu Ceauşescu i-a făcut un foarte mare rău ieşirea din închisoare
  • Nicu Ceauşescu: "Străinii e bine să ştie adevărul. Dumneavoastră să aflaţi adevărul din ce a fost în ţară şi după aceea…"
  • EVZ SPECIAL.Testamentul lui Nicu Ceauşescu pentru generaţiile viitoare
  • Cum era "prinţişorul" cu adevărat
Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News