International
Monitorizare digitală fără precedent în situl de la Pompei. Deciziile de restaurare nu mai sunt intuitive, ci calculate
Pompei / sursa foto: captură video
Din cuprinsul articolului
Un amplu proces de monitorizare digitală desfășurat în situl arheologic Pompei marchează o schimbare semnificativă în modul în care sunt planificate intervențiile de restaurare, potrivit Il Post.
După opt luni de activitate, echipe formate din arhitecți, ingineri, restauratori și arheologi au finalizat cartografierea detaliată a întregului sit, utilizând tehnologii moderne precum dronele și radarul pentru a colecta date precise despre starea construcțiilor.
Cartografiere completă a sitului Pompei
Potrivit datelor, cercetarea a vizat aproximativ 1.200 de structuri, incluzând locuințe și spații comerciale, însumând peste 13.000 de încăperi.
„După opt luni de muncă, arhitecți, ingineri, restauratori și arheologi au terminat de mapat și catalogat situl arheologic Pompei”, se arată în informațiile de bază.
Pentru realizarea acestei analize, specialiștii au utilizat drone pentru fotografii aeriene și sisteme radar pentru a măsura deformările solului.
Aceste metode sunt deja folosite la nivel internațional în conservarea patrimoniului, inclusiv pentru monitorizarea mișcărilor structurale și a riscurilor geologice, conform studiilor despre restaurarea frescelor de la Pompei .
De la evaluări empirice la decizii bazate pe date
Până în prezent, intervențiile de restaurare erau stabilite în principal pe baza experienței specialiștilor. „Intervențiile erau decise pe baza unor criterii mai ales empirice, urmând logici intuitive sau experiențiale”, arată textul de bază.
Noul sistem introduce o abordare diferită: toate informațiile colectate sunt integrate într-un software care permite stabilirea priorităților pe baza unor indicatori obiectivi.
Astfel, autoritățile pot decide mai eficient „ce intervenții de restaurare să fie realizate și cu ce prioritate”.
Această schimbare reflectă o tendință mai largă în conservarea patrimoniului, unde tehnologiile digitale și analiza datelor sunt tot mai utilizate pentru a optimiza resursele și a preveni degradarea accelerată.
70.000 de fișe de evaluare pentru elementele sitului Pompei
În cadrul proiectului, fiecare element de interes — de la pereți și podele până la fresce și mozaicuri — a fost analizat individual. „Experții au întocmit aproximativ 70.000 de fișe”, în care au descris starea de conservare.
Aceste fișe includ detalii despre defecte, dimensiunea și impactul acestora. De exemplu, infiltrațiile de umiditate sunt evaluate în funcție de extindere, intensitate și efectele asupra structurii.
Datele au fost apoi combinate pentru a calcula „un indice general de degradare sau un indice al riscului de deteriorare”.
Monitorizarea continuă a sitului Pompei
Datele sunt gestionate printr-un sistem informatic dezvoltat în colaborare cu Universitatea din Salerno și o companie specializată în tehnologie. Sistemul este conectat la o aplicație web, prin care personalul poate semnala în timp real problemele apărute, inclusiv prin fotografii.
Pompei / sursa foto: captura video
În urma analizei automate, a fost stabilit un plan de intervenții pe trei ani, care include atât lucrări de întreținere, cât și restaurări complexe. Obiectivul este „să facă activitățile de întreținere și restaurare mai țintite și mai eficiente, și deci mai sustenabile din punct de vedere economic”.
Supravegherea prin imagini
Procesul nu se oprește aici. Evaluarea detaliată va fi repetată anual, iar monitorizarea cu drone și radar va avea loc lunar. Suprapunerea imaginilor colectate în timp permite identificarea modificărilor precum degradări, acumulări de apă sau mișcări ale terenului.
„Prin suprapunerea imaginilor colectate lună de lună este posibil să se controleze eventuale desprinderi, alte deteriorări sau cedări ale terenului”, se precizează în informațiile analizate.
Situl Pompei, distrus în anul 79 d.Hr. în urma erupției Vezuviului, este unul dintre cele mai importante situri arheologice din lume și face parte din patrimoniul UNESCO . De-a lungul timpului, lipsa unor strategii coerente și problemele de finanțare au afectat conservarea structurilor.
