Ajuns la 73 de ani , Dragomir a trăit în comunism două treimi din viaţă. Subiectul „comunism versus capitalism” îl provoacă la fel de tare ca şi o partidă de table sau o polemică „jucată” cu Gigi Becali sau o urmărire de maşini prin centrul Bucureştiului cu Giovanni Becali.

 

Avea 43 de ani avea în decembrie ’89, când Revoluţia l-a prins „bând un şpriţ cu Mircea Sandu într-un apartament de filaj al Securităţii”. În decembrie 2014 era într-un apartament de la etajul 1 al imensului bloc pe care l-a terminat de construit undeva în zona Sebastian.

„E gata, se ocupă fiu-miu să-l vândă, eu încep să construiesc altul”. Poftiţi la un interviu savuros cu un personaj care se autocaracterizează: „Toată viaţa am avut gândire de stînga, dar am fost om de dreapta!” :))

– Domnule Dragomir, comunismul, bun sau rău?
– Toată dezvoltarea din ultimii 25 de ani se datorează celor 25 de ani de comunism de dinainte de Revoluţie. Ceauşescu a făcut aşa: mine, întreprinderi, uzine, combinate chimice, combinate metalurgice, agricultură. Eram cea mai bună ţară din Europa. Tot continentul trăia din grâul şi porumbul produse în Bărăgan.

– Nu exageraţi?
– În plus, notaţi, măi copii, comunismul a fost pentru tinerii de la sate mană cerească! Exemplul meu, am fost sărac, dar sărac, sărac! Când vedeam o coajă de pâine parcă vedeam pe Dumnezeu. Dacă eu nu plecam de acasă la o şcoală profesională, care mi-a dat îmbrăcăminte, educaţie şi o profesie, atunci rămâneam la coada vacii în Bălceşti. M-aş fi descurcat, aş fi crescut gâşte, găini, dar rămâneam acolo, nu mă desprindeam de semisălbăticie.

Dumitru Dragomir: „În capitalism furam sau eram în puşcărie”

– Şi capitalismul nu oferă şanse tinerilor?
– Ce şanse am eu azi, Mitică din Bălceşti, în capitalism? Să fur sau să mă duc la puşcărie, dacă aş pleca la 14 de ani de acasă. Mai există învăţământ gratis? Sânt taxele la stat cam la fel ca la privat, ce o mai dăm după cireş? Românul e uşor de minţit. Ţara asta, în afară de Ceauşescu, n-a avut conducători de elită.

– Ceauşescu conducător de elită! Ha, ha, ha, asta e bună. E glumă?
– Atenţie, din cauza sistemului a făcut şi greşeli, dar a fost un patriot şi nu a căutat să se pricopsească el şi familia lui, ci ţara! Azi? E invers, ăştia caută să se îmbogăţească ei şi gaşca din care fac parte. Să fure tot, să-şi ducă averile în străinătate.

– Poate uitaţi momentele când pâinea se dădea doar pe cartelă, acest lucru ni-l aducem aminte chiar şi noi, chiar dacă suntem mai tineri.
– Asta a fost o mare greşeală. Pe timpul comuniştilor nu existau alimente, iar acum ele există, dar lumea n-are cu ce să le cumpere. Pentru popor e aceeaşi suferinţă. Dar să ştiţi că pulimea se ţine cu sărăcie, să îi dai cu puţinu’. Şi cu biciu’ se ţine, dar în principal cu sărăcia! Păi, marile imperii, când au ajuns să se îmbogăţească, s-a terminat cu ele. Acum ce e? Democraţia armelor, tot sub presiune eşti.

– Aveaţi una sau două maşini?
– Două. Păi, eu conduceam atunci Cherokee. Primul Cherokee din România a fost al meu, nici copiii lui Ceauşescu nu aveau aşa maşină! Îl cumpărasem din Germania, era nou-nouţ.

– Aveaţi şi număr par şi impar ca să puteţi să circulaţi duminică de duminică?
– Ha, ha, ha… Aveam 1-B-634. Cine se lega de mine, sunteţi nebuni?! Eram comandant de unitate!

– Iarna, când se întrerupea circulaţia, dumneavoastră mai circulaţi?
– Numai cu 100 la oră. Hai, mă, ce dracu’, eu eram Mitică Dragomir şi trebuia să ajung la Braşov, unde eram preşedinte!

Bancul spus lui Nicolae Ceaușescu

„I-am cunoscut toată familia lui Ceauşescu. Oameni cinstiţi, săraci, corecţi. Păi, astăzi un copil de preşedinte al Consiliului Judeţean are avere cît tot neamul Ceauşeştilor din istorie! Unde e corectitudinea? Ăsta e capitalismul pe care l-am vrut sau asta e hoţia hoţiilor?” – Dumitru Dragomir

– Pe Ceauşescu l-aţi cunoscut personal?
– Da, la Scorniceşti. Am şi luat masa cu el. M-a pus să-i spun un banc. Tremurau toţi, că le era frică. Toţi îmi făceau semne să tac, dar la tupeul meu am spus.

– Mai ţineţi minte bancul pe care i l-aţi spus?
– Păi, bineînţeles. Vi-l spun şi vouă. Pe o navă s-au întâlnit Kennedy, Hruşciov şi Ceauşescu. Şi, mâncând ei, au zis „Să vedem care-i cea mai curajoasă naţie din lume!”. Kennedy i-a spus „John, aruncă-te în ocean, ia cuţitaşul meu şi să-mi scoţi un rechin pe punte!”. John s-a aruncat în ocean, pac, pac, pac, scoate doi rechini pe puncte, iese fără o mână. Hruşciov spune „Alioşa, ia aruncă-te tu în ocean, ia lama asta şi să-mi scoţi trei rechini!”. Poc, poc, poc, poc, scoate trei rechini pe punte, iese fără două picioare şi fără o mână.

Toată lumea „O, ce curaj, o, ce curaj!”. Vine Ceauşescu după ce mai trage o ţuică. „Băi Mitică, ia aruncă-te în ocean, ia lingura asta, vezi dacă scoţi vreun peştişor să nu ne facem de râs cu americanii şi ruşii!”. La care ăla zice «Intră, bă, dumneata!, nu vezi că-i apa rece?!”. Toată asistenţa «O, ce curaj, o, ce curaj!”. Râdeau de se tăvăleau. Toată lumea zicea că-ţi face, că-ţi drege. Tot ce-au vânat mi-au dat mie. Mi-au umplut portbajul cu prepeliţe.

„Băi tati, am fost declarat de 4-5 ori cel mai bun preşedinte de fotbal din ţară, inclusiv de Păunescu sau de Eugen Barbu. Am fost o figură! Nu am minţit pe nimeni, n-am păcălit pe nimeni. Şmecher de şmecher”  conchis Dumitru Dragomir, potrivit gsp.ro.