Cele două proiecte proaspete despre care Ministerul Sănătății lasă impresia că ar fi noi sunt: „Ordin privind aprobarea Normelor de aplicare a Legii drepturilor pacientului nr.46/2003” și Ordinul pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.95/2006, privind răspunderea în actul medical

Prima lege avea norme de aplicare încă din 2004, iar toate cele 16 articole de acum 12 ani se regăsesc, ad-literam, în proiectul „nou-nouț” al Ministerului. Modificarea o constituie, de fapt, adăugirea a trei paragrafe.

Doar pacientul are acces la actele medicale?

Unul din acestea, articolul 9, spre exemplu, arată că, în cazul pacienților tratați în spitale, doar aceștia, și doar la cerere, pot primi copii după documentele medicale. Părinții, copiii sau soțul/soția unui pacient decedat, spre exemplu, nu pot cere aceste acte, pentru că nu sunt expres prevăzuți în normele noi.

„În cazurile de care vorbiți, există alte legi care reglementează obținerea acestor documente. Copiile de la dosarul medical pot fi obținute prin decizie judecătorească de către rudele directe sau de către asiguratori, în cazul existenței asigurărilor de viață”, explică dr. Gheorghe Borcean, președintele Colegiului Medicilor din România (CMR).

Avocatul Artin Sarchizian, însă, a explicat, pentru EVZ, că prevederea este „o anomalie total nefirească în multe cazuri. Pentru că Legea nu trebuie să fie interpretabilă”.

„Am întâlnit în practică mai multe cazuri în care, spre exemplu, un pacient a decedat iar moștenitorii săi, cei care-i preiau legal drepturile, nu au avut acces la aceste documente decât cu decizie judecătorească. Pot avea nevoie de ele imediat pentru asigurarea de viață. De aceea, acest paragraf este nefiresc, pentru că moștenitorii sunt continuatorii în drepturi ai pacientului în cauză”, explică avocatul.

„Moștenitorii au dreptul la aceste documente”

De asemenea, mai este un caz în care articolul devine discutabil. „Sunt cazuri în care un pacient, în perioada spitalizării, a urmat un tratament care poate avea efecte asupra minții sale, timp în care a semnat tot felul de acte. Spre exemplu, un testament sau un act prin care cedează drepturi asupra unor bunuri”, spune Sarchizian. Or, moștenitorii săi, dacă nu au copii de la aceste acte medicale, nu au cum ști dacă persoana decedată a fost în deplinătatea facultăților mentale când a semnat acele acte, explică avocatul. „Prevederea este o ingerință în dreptul moștenitorilor, din acest punct de vedere”, conchide el.

Rudele de gradul IV decid dacă pacientul este tratat sau nu!

În al doilea proiect de lege, privind răspunderea civilă a personalului medical şi a furnizorului de produse şi servicii medicale, pe lângă copierea unor paragrafe din vechile norme, Ministerul aduce o noutate. În cazul pacientului minor, acordul pentru tratament se poate obține și de la rudele majore care însoţesc pacientul, „până la al patrulea grad inclusiv”. Chestiunea se aplică indentic și în cazul pacientului major cu care medicul nu poate comunica dacă e în comă, de exemplu.

„Legea nu trebuie să fie interpretabilă!”

„E bine că ne lărgesc paleta de persoane de la care putem obține consimțământul. Dacă ajunge la urgență un copil lovit de mașină, dar e adus de un verișor, iar eu trebuie să-l operez imediat, ce fac? Aștept până-i găsesc părinții?”, explică justețea măsurii dr. Gheorghe Borcean, șeful CMR. Avocatul Artin Sarchizian spune, însă, că această prevedere nu este corectă în forma redactată de Minister.

„Ar trebui precizat expres în acest paragraf că este strict vorba de situațiile de urgență, atunci când viața unui copil sau adult trebuie salvată printr-o intervenție rapidă. Doar atunci are sens. Altfel, consimțământul se dă în ordinea gradului de rudenie: părinți și copii (rude gradul I, n.r.), frați și bunici (rude gradul II, n.r.), unchii și mătușile (rude gradul III, n.r.), iar în final se ajunge la gradul IV (străbunicii, verișorii primari, n.r.). Repet, legea nu trebuie să fie interpretabilă după cum vrea unul sau altul”.

„Mai bine ar rezolva problema medicamentelor”

Cezar Irima, președintele COPAC, spune că prevederea adăugată de Minister nu e în regulă, pentru că lasă loc de interpretări. „Mi-e silă pur și simplu de ce face Ministerul Sănătății. E o tâmpenie. Ajunge să-mi decidă viața o rudă care poate mă urăște, doar pentru că, din întâmplare, e la spital. Iar la copii, dacă ruda nu are discernământ?”, spune, revoltat, acesta. „Mai bine ar lăsa prostiile și ar munci. Nici acum, bolnavii de cancer nu au acces la cele 21 de medicamente introduse, teoretic, din iulie! Am ajuns să-i dăm în judecată pentru fiecare pacient în parte ca acesta să poată avea acces la tratamentul la care, legal, are dreptul. Doar în instanță ne câștigăm dreptul la sănătate”, subliniază Cezar Irimia.