EVZ Special
Scriitorul român care a avut parte de o moarte tragică, pe care și-o prevestise într-un roman
Din cuprinsul articolului
Mihail Sebastian, o moarte tragică de acum 80 de ani. Scriitorul a murit tragic, lovit de un camion, exact ca într-un roman al său care i-a fost furat. A rescris din memorie romanul, inclusiv scena accidentului.
Într-o frumoasă după amiază de final de primăvară, pe 29 mai 1945, Mihail Sebastian sfârșea sub roțile unui camion nu departe de Patriahia Română.
Mihail Sebastian - evreul care a fost discipolul unui antisemit notoriu, Nae Ionescu
Între scriitori, numele lui Mihail Sebastian rămâne relevant pentru perioada interbelică. S-a născut ca Iosef Mendel Hechter la Brăila, pe 18 octombrie 1907. Evreu de origine ajunge să îi fie discipol unuia dintre cei mai antisemiți gânditori și filosofi români: Nae Ionescu. În scrierile sale jurnalistice, Mihail Sebastian a fost printre scriitori, un susținător al politicii culturale a lui Mussolini până la începutul celui de Al Doilea Război Mondial.
Va sesiza ulterior, derapajele fasciștilor, naziștilor și ale legionarilor. Deși era practic obiectul urii din partea lui Nae Ionescu, nu i-a purtat niciodată ranchiună acestuia.
Mihail Sebastian - „De două mii de ani”
A publicat romanul „De două mii de ani”, pe care Nae Ionescu l-a prefațat. Spre nedumerirea multora, Mihail Sebastian a publicat-o așa cum a scris-o maestrul său deși Nae Ionescu era antisemit notoriu. Mihail Sebastian a murit într-un accident controversat la 29 mai 1945, la București. În 1996, deci acum 29 de ani, locul său între scriitori de geniu a fost reconfirmat prin descoperirea Jurnalului Intim care a oferit o privire inedită asupra culturii românești interbelice.
Cum a murit scriitorul?
Mihail Sebastian avea toate motivele să fie fericit în mai 1945. Se încheiase războiul în timpul căruia etnia sa fusese prigonită, marginalizată. Ba chiar se încercase exterminarea acesteia. Avea talent, scrisese câteva piese precum „Steaua fără nume” sau „Jocul de-a vacanța”.
Scriitorul era dezamăgit că Leni Caler, actrița de care era amorezat și căreia îi scrisese o piesă (Jocul de-a vacanța, personajul Corina), nu-i împărtășea sentimentele. Și totuși, acea zi de 29 mai 1945 nu părea să aibă nimic special. După amiaza, scriitorul urma să meargă la Universitate, să susțină o prelegere studenților. Ca de obicei, obișnuia să dejuneze acasă la părinții săi. Ei locuiau undeva în zona actualului Bulevard Regina Maria, aproape de Strada 11 iunie. De acolo, până la Universitate putea merge pe jos fără probleme.
Numai că, mergând cu textul prelegerii în mână, a fost accidentat mortal de o mașină care transporta lapte. Mașina a rămas inexplicabil fără frâne iar scriitorul a fost strivit. A fost dus la spital, probabil la Colțea care era cel mai aproape, dar coloana sa era practic secționată. Multiplele fracturi nu i-au mai dat nicio șansă.
Destinul i-a oferit primul omagiu. Piesa sa, „Ultima oră” s-a jucat la Teatrul Național din București, condus de scriitorul Zaharia Stancu, la puțin timp de la accidentul care i-a pus brusc capăt zilelor.
