Tribunalul corecțional din Lyon va trebui să se pronunțe asupra acuzațiilor de incitare la ură aduse lui Marine Le Pen. Aceasta a fost acționată în justiție pentru „incitare la discriminare, la violență sau la ură față de un grup de persoane din cauza apartenenței lor la o religie”, pentru afirmațiile sale din 2010, în timpul unei reuniuni publice la Lyon, în campania pentru președinția FN.

Marine Le Pen riscă un an de închisoare și o amendă de 45.000 de euro. Însă procurorul Bernard Reynaud a cerut dezinculparea, apreciind că „Dna Le Pen, denunțând aceste rugăciuni în spațiul public, imputabile nu ansamblului comunității musulmane, ci unei minorități, nu a făcut altceva decât să-și exercite dreptul la exprimare liberă”.

Patru asociații s-au constituit parte civilă împotriva lui Le Pen. Sabrina Goldman, avocata uneia dintre ele, a declarat:

Sperăm să fie condamnată. Poziția Ministerului Public nu angajează poziția tribunalului. Considerăm că aceste afirmații sunt nedemne moral și că, din punct de vede juridic, a depășit limitele permise.”

În decembrie 2010, la mitingul respectiv, Marine Le Pen a afirmat în ovațiile manifestanților:

„Sunt dezolată, dar pentru toți cei cărora le place să vorbească despre Al Doilea Război Mondial, dacă ar trebui să vorbim despre Ocupație, am putea vorbi, de exemplu, despre o ocupație a teritoriului, pentru că despre asta este vorba. Este o ocupație asupra unor părți din teritoriu, asupra unor cartiere, în care funcționează legea religioasă, este o ocupație. Desigur, nu cu blindate, nu cu soldați, dar este cu adevărat ocupație și ea apasă asupra locuitorilor.”

Marine Le Pen acuză manipularea politică

Procesul, foarte mediatizat, a avut loc cu șase săptămâni înainte de alegerile regionale, Le Pen acuzând guvernul că se află în spatele acțiunii.

„Nu vă ridică întrebări acest calendar? Suntem cu o lună înainte de alegeri, în timp ce afacerea aceassta este veche de cinci ani.”

Chemată la bară, Marine Le Pen, fostă avocată, a declarat în fața instanței:

„Am vorbit despre problemele francezilor, nu să mă lansez în referiri la trecut sau la istorie, din urmă cu 70 de ani. Rugăciunile în stradă sunto ilegalitate. Sunt o modalitate (…) de a acapara un teritoriu pentru a impune acolo o lege religioasă. Este dreptul meu, ca politician, să vorbesc despre un subiect fundamental. Este datoria mea.”