Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul a dispărut fără urmă. Oricât au căutat cercetătorii, acesta nu a fost găsit, rămânând un mister al naturii.

Misterul meteoritului Chinguetti persistă de peste un secol, deși a fost descoperit în Africa în 1916. O bucată de fier de 4,5 kilograme, presupus a fi provenită de la un meteorit gigantic, a fost ridicată de pe un munte de fier de 100 de metri lățime. Deși au fost întreprinse numeroase căutări, existența acestui meteorit de proporții mari nu a fost confirmată, iar acum o echipă de cercetători s-a întors pentru a-l căuta din nou.

Cel mai mare meteorit căzut pe Pământ este de negăsit

În cazul în care acest munte de fier există cu adevărat, ar reprezenta cel mai mare meteorit de pe Pământ, iar oamenii de știință de la Imperial College London și de la Universitatea Oxford din Marea Britanie doresc să utilizeze hărți ale anomaliilor magnetice, precum blocuri mari de fier, pentru a încerca să-l localizeze, informează Science Alert.

Fragmentul mai mic al meteoritului a fost inițial preluat de către un oficial consular francez, căpitanul Gaston Ripert, care a declarat că a fost condus la "dealul de fier" de un șef de trib local, fiind legat la ochi.

Denumit după un oraș din Africa

Meteoritul a fost denumit după orașul învecinat Chinguetti, din Mauritania, situat în nord-vestul Africii. Cu toate acestea, toate încercările ulterioare de a localiza uriașul munte de fier din care a făcut inițial parte au eșuat, iar nimeni nu a reușit să găsească locul unde l-a dus pe Ripert.

În plus, conform unui studiu din 2001, fragmentul de meteorit nu ar fi putut proveni dintr-o masă cu un diametru mai mare de 1,6 metri, conform unei analize chimice a metalului. Există întrebări cu privire la veridicitatea declarațiilor căpitanului Ripert? Sau poate că a făcut o greșeală simplă?

Cercetătorii care s-au angajat recent în misiunea de a găsi meteoritul Chinguetti susțin că poate fi vorba despre niciuna dintre variante, sugerând că lipsa unui crater de impact ar putea fi rezultatul unei intrări a meteoritului în atmosferă sub un unghi foarte mic înainte de a lovi Pământul.

Ce spun cercetătorii despre meteorit

Cercetătorii iau în considerare posibilitatea ca în trecut căutările să nu fi avut succes din cauza acoperirii muntelui de fier cu nisip, utilizării instrumentelor inexacte sau alegerii unei zone greșite de căutare, pe baza instrucțiunilor vagi ale lui Ripert.

Acestea sunt doar câteva dintre posibilități, conform unei noi lucrări publicate de oamenii de știință. Mai interesant este faptul că Ripert a descris în mod specific o caracteristică a dealului de fier: ace metalice pe care a încercat fără succes să le îndepărteze din fragmentul său mai mic de meteorit.

Autorii lucrării speculează că aceste structuri ductile ar putea fi ace de nichel-fier cunoscute sub numele de „structuri Thomson”. Este puțin probabil ca Ripert să fi inventat o astfel de observație, mai ales că nu se știa nimic despre aceste structuri în 1916.

Tehnologia, o unealtă pentru cercetători

Pentru prima dată, oamenii de știință au utilizat modele digitale de altitudine, date radar și interviuri cu localnici pentru a delimita zonele în care Ripert ar fi fost condus, bazându-se pe relatări.

Ghidându-se după înălțimile dunelor care ar putea ascunde meteoritul uriaș, echipa a identificat zone de interes și a cerut date pentru aceste locații de la Ministerul Energiei și Minelor Petrolului din Mauritania.

Deocamdată, accesul la acele date nu a fost încă oferit. O altă abordare ar putea fi explorarea pe jos a regiunii în căutarea meteoritului dispărut, deși acest demers ar putea dura câteva săptămâni.