La tineri, prima întrebare după ce află că au cancer este: „Această boală mă va ucide?”, în timp ce pacienții bătrâni nu se gândesc niciodată la moarte, spune Prof. Univ. Dr. Mircea Beuran.

Media de vârstă pentru cancer a scăzut dramatic

În trecut, cancerul apărea cel mai frecvent la persoanele de peste 60 de ani. Dar în ultimele trei decenii, media de vârstă a pacienților cu cancer a scăzut semnificativ. În zilele noastre, secțiile de oncologie sunt pline de tineri cu tumori în stadii avansate de 20-30 de ani.

Potrivit Prof. Mircea Beuran, proporția persoanelor afectate de cancer era sub procentul din țările dezvoltate până în 1990. Cu toate acestea, afecțiunea a devenit mai întâlnită după Revoluție.

La întrebarea „De ce media de vârstă a persoanelor diagnosticate cu cancer în România a scăzut”, Prof. Mircea Beuran spune că „diversitatea alimentară a dus la creșterea patologiei”.

Un alt motiv ar fi că, românii nu au o cultură a prevenției, iar majoritatea oamenilor merg la medic doar atunci când au simptome. „Înainte de anii ’90, exista un grad de malignitate mare, dar erau totuşi niste procente sub ţările dezvoltate.

După ’90, a crescut libera circulatie, a apărut diversitatea aceasta alimentară, modalitatea cu care oamenii au început sa se obisnuiasca cu noul, adică cu ofertele care se fac la ora actuală; mâncarea la îndemână pe stradă, mâncarea la un telefon distanţă, modul în care familia se uneşte şi mănâncă acelaşi lucru de la cel mai mic până la cel mai mare.

Din aceste motive, creşte patologia şi ne apropiem de procentele din ţările industrializate, iar aceste procente se leagă de această industrializare alimentară”.

Alimentația și cancerul

„Ca medici, observăm ca nu e numai modul in care mananci, ci si modul în care alimentul e pregătit să ajungă la consumator.

Observăm foarte mult această chimie care se aduce pământului. Apoi aceste produse sunt ingerate de animale, de păsări etc pentru că toate aceste lucruri se dezvoltă într-un sistem industrial: în combinate de creştere a animalelor şi păsărilor, a produselor marine etc.

Există şi un tratament intensiv pentru ca aceste vieţuitoare să crească în intervale de timp scurt, cu hormoni, se vaccinează cu tot felul de vaccinuri să nu facă boli, primesc antibiotice, au tot felul de proteine pe care le ingurgitează. După care apare produsul final.

Vedem că aceste galantare sunt pline mereu ca să existe pentru populaţia largă un volum de mâncare care necesită şi găsim ce ingrediente sunt în pregătire. Aceste ingrediente sunt nişte elemente de conservare şi tot felul de substanţe chimice care nu lasă să se dezvolte o anumită floră. Vorbim aici doar despre marketing pentru consum.

E adevărat că pe aceste pachete există etichete cu compozitia, dar compoziţia se referă la 50 g, la 100 g. Însă nimeni nu îşi ia doar 50 de g, majoritatea consumă o cantitate mult mai mare. De exemplu, cei din constructii, am astfel de pacienţi. Îşi iau jumătate de kilogram de salam, pâine…”, a mai spus medicul.

Cancer la vârste tinere

„În timp, observăm ca apar, de foarte multe ori, formaţiuni ale tubului digestiv, în general polipi, colite care se vindeca din ce în ce mai greu şi care, la un moment dat, se pot transforma în tumori ale tubului digestiv, începând de la cavitatea bucală până la sfincterul anal şi glandele anexe, ficat, pancreas.

Surprinzător este că decada de vârstă pe care altădată o discutam de la a 6-a, a 7-a în sus, acum discutăm de 20, 30, 40 de ani, tineri care vin cu aceste tumori în forme avansate”, explică doctorul într-un interviu pentru România TV.

În fazele inițiale ale bolii, de obicei nu există simptome sau pot fi ușor confundate cu simptomele unor boli pe care le tratăm frecvent acasă, cum ar fi dureri de burtă, diaree, constipație, balonare și reflux gastro-esofagian.

Prin urmare, mulți români nu merg la medic decât atunci când se confruntă cu dureri cumplite sau atunci când boala este deja în faze avansate.

Prevenția pentru cancer, la nivel foarte scăzut

„Trebuie ştiut că boala oncologică are debut asimtomatic, într-un procent aproape majoritar nu găseşti semne care să te trimită la medic. Pacientul e legat de următorul lucru: mă doare foarte rău, pierd sânge şi vreau să ştiu de ce, sau: nu am scaun sau am 4, 5, 6 scaune pe zi. În gândirea lor nu există grija de a te controla.

Ne confruntăm cu această discuţie între medic şi familia lui: bunicii sau părinii pacientului întreabă: cum copilul meu are asa boală, că mâncăm toti la fel, nu suntem bolnavi de cancer, nu avem printre rudele noastre bolnavi de cancer. Doar că oamenii ăştia nu mananca mai nimic acasa, tot este luat din galantare.

Consumul de hidrocarbonate, de energizante, în general, e foarte mare. În plus, aceşti oameni lucreaza in institutii sub stres. În trecutul nostru medical, nu am fost expuşi la atatea radiatii, la sisteme care perturbă ochiul.

Se ştie foarte bine că cei care stau în faţa unui ecran au, în timp, probleme vizuale. Uitati cati copii din primii ani de scoala cu ochelari. Apoi există aceste instrumente de ascultat, căştile. Această traumă sonoră repetitivă distruge structura nervului şi ajung să nu audă mai nimic la 30-40 de ani. Ei nu inteleg că lucrul acesta este ireversibil.

Mai mult, cei care au in permanent in ureche căşti fac o ciupercă a urechii care îi obligă să se scarpine. Scărpinatul produce o rană, ceea ce duce la o infecţie, iar această infecţie se poate generaliza în corp”, atrage atenţia chirurgul Mircea Beuran.

Depresie după diagnostic

Un număr mare de pacienți suferă de depresie psihică după ce li se spune că au tumori maligne. O stare de spirit pozitivă poate ajuta pacientul să treacă prin această boală mai ușor.

Profesorul Mircea Beuran îi sfătuiește pe acești pacienți să trăiască o viață activă, fără a se ține în pat pentru a-și agrava afecțiunea.

„Suportul psihic, că este propriu sau într-un context familial, ajută. Cei care au activitate dupa 65 – 70 – 80 de ani gestionează sănătatea altfel.

În momentul în care încrucişezi mâinile şi rămâi doar consumator şi nu consumi partea energetică, te încarci cu tot felul de traume – că sunt acustice, alimentare, fizice, nu ai activitate – să te plimbi, să umbli, să ai un anturaj, să schimbi comunicarea. Contează foarte mult să pui întrebări, să ai răspunsuri, să înveţi, să participi.

Lucrul acesta este fundamental. Am operat în ultimele 2 săptămâni pacienţi de 94 – 96 de ani. Toţi citesc, fac rebus, toţi discută în faţa blocului. Sâmbăta, duminica au program comun, discută lucrurile trecutului, prezentului, le cântăresc”.

Obezitatea și cancerul

„Oamenii aceştia au un comportament chiar şi după operaţie fantastic. Se mobilizează, sunt optimişti, niciodată nu întreabă dacă mor. Pe când, o generaţie tânără, asta e prima întrebare: boala asta mă omoară? Au un grad de depresie destul de mare.

Nu poate răzbate nici din punct de vedere biologic un om care toată ziua se uită pe un ecran şi are o viata liniştita. Înainte, populaţia care venea de la ţară, care mânca ce creştea, muncea de dimineaţă până seara, avea o activitate foarte diversă.

Pe vremea aceea, obezitatea era o excepţie, acum avem procente mari la noua generatie. Iar un procent mare de obezi creşte procentul de diabetici, odată apărut diabetul apar complicaţiile la ochi, la rinichi, la plămâni, la membre”, a mai spus profesorul Beuran.