Scriitorul Norman Manea a fost prezent, marţi seară, la lansarea, în sediul Institutului Cultural Român (ICR), a noii serii de autor dedicată de Editura Polirom operei sale. Norman Manea se află într-o vizită de două săptămâni în România, a doua de după căderea comunismului şi prima oficială în ultimii 11 ani.

În seria de autor de la Polirom, care va cuprinde peste 20 de volume, au apărut deocamdată primele patru titluri: romanul “Întoarcerea huliganului”, poemul “Vorbind pietrei” şi două cărţi în dialog, una cu Saul Bellow – “Înaintea despărţirii” – şi alta cu Leon Volovici – “Sertarele exilului”. Ediţia a II-a a romanului “Atrium” va apărea în curând. La evenimentul de lansare au vorbit: Mircea Mihăieş şi Tania Radu – din partea ICR –, Silviu Lupescu – directorul Editurii Polirom – şi criticii literari Carmen Muşat şi Paul Cernat.

Ultimul interviu cu Bellow

Vorbitorii au apreciat lansarea acestei serii de autor drept un gest, necesar şi important, de reparaţie intelectuală şi literară. Tânărul Paul Cernat a afirmat că “opera lui Norman Manea creşte dintr-o rană care este şi a culturii române”. “Cărţile lui Manea ar trebui să îi oblige pe români să îşi revadă trecutul şi să-l reevalueze, mai ales din perspectiva dreptei interbelice şi a comunismului”, a mai spus criticul.

Un interes deosebit prezintă volumul “Înaintea despărţirii”, care cuprinde o convorbire cu scriitorul american Saul Bellow, laureat al Premiului Nobel în 1976, realizată în cadrul proiectului Words & Images. Cartea este o transcriere a unui video-interviu de şase ore, o discuţie între cei doi scriitori care a avut loc în 1999. Interviul a fost sponsorizat de o fundaţie privată, The Jerusalem Literary Project, care selectează scriitori evrei contemporani importanţi, pentru a realiza materiale document despre viaţa şi opera lor. Conform regulamentului, scriitorul intervievat are dreptul să aleagă intervievatorul, iar limba de dialog este cea în care scrie. În cadrul acestui proiect, Norman Manea l-a ales pe Leon Volovici pentru a-i adresa întrebările (ceea ce a rezultat este una dintre secţiunile cărţii “Sertarele exilului”), iar Saul Bellow l-a preferat pe scriitorul originar din România.

La data realizării dialogului, Saul Bellow avea 84 de ani, nu publicase încă romanul incendiar “Ravelstein” (care a apărut în 2000), iar amplul interviu luat de Norman Manea este ultimul pe care l-a dat, înainte de moartea sa, în 2005. Norman Manea îşi aminteşte despre această convorbire ca fiind, în acelaşi timp, “o onoare şi o povară” şi îl consideră, şi acum, “un dialog tulburător”. Titlul dialogului dorit de Saul Bellow a fost “Before I Go”, ceea ce arată că îl vedea ca pe o ultimă confesiune, iar acum apare, în traducerea românească semnată de Nadina Vişan, sub titlul “Înaintea despărţirii”.

“Bellow a iubit-o cel mai mult pe Alexandra”

Norman Manea consideră că textul dialogului cu Saul Bellow este cu deosebire interesant pentru România şi cititorul român, datorită profundelor legături pe care laureatul Premiului Nobel le-a avut cu ţara noastră. Cea de-a treia soţie a lui Bellow, dintre 1974 şi 1985, a fost matematiciana de origine română Alexandra Ionescu Tulcea (născută Bagdasar, în familia profesorului Dumitru Bagdasar, creatorul şcolii româneşti de neurochirurgie), iar cei doi soţi au vizitat România în decembrie 1978, experienţă tulburătoare descrisă mai târziu, în 1982, în romanul “Iarna decanului”. Pe de altă parte, prietenia din acea vreme cu Mircea şi Christinel Eliade este prezentată, într-un mod bizar, în romanul cu cheie “Ravelstein”, unde autorul face un portret deloc măgulitor al marelui savant.

La lansarea cărţii, Norman Manea a făcut o afirmaţie importantă şi emoţionantă: reuşind să-l cunoască bine pe Saul Bellow, crede că, dintre toate cele cinci soţii pe care le-a avut, marele scriitor a iubit-o cel mai mult pe Alexandra. Aceasta cu toate că, în acelaşi “Ravelstein”, nici portretul ei nu este dintre cele mai favorabile.

“Eliade nu era lipsit de defecte”

În dialogul cu Norman Manea, Saul Bellow face un portret destul de acid al lui Mircea Eliade: “Se pricepea destul de bine să pară un democrat autentic şi un cărturar, ba chiar un gentleman, dar nu era lipsit de defecte. Încerca din răsputeri sa pară un cărturar angelic, însă mie mi-a fost foarte clar că avea alte interese, că legătura lui cu adepţii lui Jung nu s-a bazat doar pe considerente psihologice sau antropologice, ci pe o anumită conexiune cu Jung antisemitul. Oricum, aşa se vedea el pe sine, sunt sigur de asta. Nu era exact ceea ce părea, juca anumite roluri. Nu ştiu nici eu prea clar ce voia. Desigur, am aflat că susţinuse Garda de Fier şi că era un suporter al fascismului din România, subiecte despre care ai scris acum câţiva ani”.

TALENT

Cele mai mari şanse la Nobel

De origine evreiască, Norman Manea s-a născut în 1936, în Bucovina românească, şi a suferit, în prima copilărie, trauma deportării într-un lagăr fascist şi a pierderii, în aceste condiţii, a familiei sale. Experienţa l-a marcat definitiv şi se va regăsi în întreaga sa operă. Între 1966 şi 1986, scriitorul a publicat, în ţară, 10 volume. În 1986, părăseşte România comunistă şi se stabileşte în SUA. Cărţile sale – printre care “Octombrie, ora opt”, “Despre Clovni: Dictatorul şi Artistul”, “Fericirea obligatorie”, “Plicul negru”, “Întoarcerea huliganului” – au fost traduse în 20 de limbi, recenzate elogios, iar autorul a primit distincţii culturale importante. Norman Manea este laureat, printre altele, al Bursei Guggenheim, al Premiului MacArthur (“Nobelul american”), al Premiului internaţional de literatură Nonino (pentru “Opera Omnia”) şi, în 2006, al Premiului Médicis Étranger, pentru “Întoarcerea huliganului”. Este considerat scriitorul român cu cele mai multe şanse de a primi, în viitor, Premiul Nobel.