Justiția noastră e mereu surprinzătoare. În ultimii ani descoperim tot felul de metode de anchetare, cercetare și adunare de probe, menite să ne demonstreze corupția unor anumiți politicieni, oameni de afaceri, somități medicale.

Știam de o anumită procedură de provocare a celui pe care-l suspicionau de dare de mită, fiindcă flagrantul a dispărut de tot din modul de lucru, legal, al procurorilor. Cazul îl semnalasem ca știre, dar urma să documentez mai extins. Mai ales că în dosarul penal care făcea obiectul știrii era „agățat” și celebrul profesor Irinel Popescu, cel care le-a dat românilor șansa de a avea transplant de ficat și despre care lumea medicală internațională vorbește cu un deosebit respect.

Profesorul Irinel Popescu ținut de procurori în anchetă vreo 8 ani

La vremea respectivă, începutul anului 2021, presa aștepta să vadă ce se întâmplă cu un dosar vechi de câțiva ani, în care profesorul Irinel Popescu fost președinte ai Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate, a fost trimis în judecată de DNA pentru luare de mită și abuz în serviciu. I se imputa fapte de corupție din perioada 2007-2009.

Totul părea mai mult decât ciudat în acestă anchetă care a durat atât de mulți ani, unde denuțătoarea de serviciu de la DNA Ploiești era Irina Socol, directoarea unei mari companii IT. Acuzațiile procurorilor se refereau la sistemul informatic implementat la CNAS. Prejudiciul calculat de procurori depășa opt milioane de euro, însă nimeni nu a spus că cele 6 expertize, inclusiv cea a DNA, aratau că prejudiciul nu există.

Profesorul Mircea Beuran, găsit nevinovat și reabilitat de instanță

Mi-a amintit de acest dosar DNA un altul, în care a fost anchetat și terfelit profesorul Mircea Beuran, o altă somitate medicală. Vineri, instanța i-a făcut dreptate medicului, după ce Ministrul Sănătății l-a demis pe Mircea Beuran de la șefia Secției Clinice de Chirurgie III a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca, la începutul lunii ianuarie 2020. S-a descoperit după 2 ani că este nevinovat.

I s-a pus în cârcă faptul că, din cauză că nu a luat măsurile necesare, în timpul operației o femeie a luat foc pe masa chirurgicală. Doar că profesorul Beuran nu era atunci nici măcar în spital, deci nici în sala de operație. Era în mașină, venind spre spital ca să se alăture echipei medicale și să salveze pacienta, aflată într-o stare gravă. Acum, spitalul trebuie să-l reîncadreze ca șef de secție și să-i plătească despăgubiri uriașe.

La doar 3 luni de la demiterea sa de la spital, lui Mircea Beuran i s-a înscenat un așa-zis flagrant de luare de mită, extrem de ciudat ca mod de producere și probațiune. O colegă, medic, i-a lăsat o cutie cu bani în birou. Procesul a fost mutat în decembrie 2021 la tribunalul din Giurgiu, la cererea profesorului Beuran, ca să nu mai existe ingerințe de niciun fel.

Vom vedea dacă judecătorii au să fie convinși de probele din dosar și de martorii sub acoperire ai procurorilor că celebrul medic i-a cerut și a luat mită de la colega medic. Însă efectul anchetei s-a produs atunci, în primăvara lui 2020. Profesorul universitar dr. Mircea Beuran a fost eliminat și din Senatul Facultății de medicină „Carol Davilla”.

Trebuie precizat și faptul, remarcat încă din 2020 de jurnaliști, că anchetarea chirurgului Beuran a venit tocmai atunci când devenise vocal și critic cu privire la o Ordonanță pe Sănătate, pregătită de Ministerul Sănătății, condus de Vlad Voiculescu. Și eu m-am întrebat atunci în articol: „În 40 de ani de activitate, chirurgul ăsta nu a fost prins că lua șpaga și taman acum, când a fost mai vocal cu privire la reformele din Sanatate, s-a dedat la mită?”. Și punctam că e curioasă coincidența și legătura dintre scopurile unor politicieni și ONG-uri, legate de bani, mulți bani, pe care le-am întâlnit și în acțiunile de compromitere ale profesorilor Burnei, Lucan, Popescu și alți câțiva.

Mai ceva decât Protocoalele Binomului! Procurorii au voie să te provoace să dai mită și să fabrice documente        

Irinel Popescu, directorul Centrului de Chirurgie Generală si Transplant Hepatic de la Institutului Fundeni, a ajuns inculpat într-un dosar al unui om de afaceri și trimis în judecată de DNA pentru dare de mită, în vara lui 2021. Cu această ocazie am aflat că procurorii pot legal să provoace în orice mod o persoană și să-l transforme în infractor, să falsifice documente ca să-l prindă în plasă pe omul pe care-l bănuiesc că va comite o infracțiune (mai ales dare de mită!) și chiar să folosească un coleg procuror ca martor în dosar. E o găselniță mai tare decât protocoalele Binomului.

Vechiului dosar, cu faptele presupus a fi comise în anii 2007-2009, i s-a mai adăugat ceva, ca să i se dea greutate pentru instanță, fiindcă restul persoanelor inculpate scăpaseră. În dosarul trimis în judecată în 21 august 2021, este acuzat profesorul Irinel Popescu, pentru dare de mită, și un om de afaceri, Marin Ciupitu, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită. De fapt, dosarul a pornit din anchetarea afaceristului, care era clientul procurorilor DNA într-un alt dosar din 2017.

Pe scurt, procurorii spuneau că medicul Irinel Popescu  ar fi promis că oferă 100.000 de euro procurorilor, prin intermediul complicelui, ca să scape de dosarul cu CNAS, în care îl tot anchetau de vreo 8 ani. În actul de acuzare, procurorii folosesc termeni ca „ar fi promis” și „ar fi oferit”, nimic concret, semn că mita nu a fost dată. Însă provocarea anchetatorilor reiese cu claritate din documente. Acesta au fost publicate de site-ul luju.ro și pot consultate de oricine.

 Metoda provocării este prevăzută în codul de procedură penală

Dosarul a fost făcut de fosta procuroare de la DNA Ana Dana, acum plecată în echipa Laurei Codruța Kovesi. Vizat era omul de afaceri Ciupitu. Apoi a apărut în ecuație și profesorul Irinel Popescu, pe care acesta îl cunoștea. Iar procuroarea și colegii ei au gândit o strategie incredibilă „pentru strângerea probelor necesare soluționării cauzei și pentru identificarea tuturor persoanelor implicate în activitățile infracționale cu privire la faptele de corupție semnalate”, după cum au spus.

Metoda procedurală e mai gravă decât cele din vremea funcționării protocoalelor. Sub incidența ei poate cădea oricine deranjează. Pe scurt, lucrurile se desfășoară cam așa.

O persoană care este inculpată într-un dosar penal este abordată de o alta, poate cu aceleași probleme de ordin penal. Îi spune primei că are relații la DNA, că ar putea rezolva să scape contra unei sume consistente. Aceasta se numește provocare. Pentru că, un om înfricoșat, speriat de perspectiva pușcăriei, ar putea să cedeze propunerii. O poate spune orice psiholog. În țări europene o asemenea practică nu este admisă. În România însă există în codul de procedură penală.

Iată ce prevad art. 148 alin. (7) si (10) CPP

(7) Organele judiciare pot folosi sau pune la dispozitia investigatorului sub acoperire orice inscrisuri ori obiecte necesare pentru desfasurarea activitatii autorizate. Activitatea persoanei care pune la dispozitie sau foloseste inscrisurile ori obiectele nu constituie infractiune.

(10) In situatii exceptionale, daca sunt indeplinite conditiile prevazute la alin. (1), iar folosirea investigatorului sub acoperire nu este suficienta pentru obtinerea datelor sau informatiilor ori nu este posibila, procurorul care supravegheaza sau efectueaza urmarirea penala poate autoriza folosirea unui colaborator, caruia ii poate fi atribuita o alta identitate decat cea reala. Dispozitiile alin. (2)-(3) si (5)-(9) se aplica in mod corespunzator".

Desigur, tot în codul de procedură penală există și art. 101alin. (3), dar ignorat de procurori în dosarul  : "Este interzis organelor judiciare penale sau altor persoane care actioneaza pentru acestea sa provoace o persoana sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, în scopul obtinerii unei probe".

Capcana procurorilor a necesitat întocmirea unor „acte false”

Acum ne întoarcem la dosarul Marin Ciupitu-Irinel Popescu, unde deja a început procesul și unde sunt documente clare, ce demonstrează că procurorii pot face orice sub umbrela art. 148 cpp.

Conform scenariului gândit de procurori, doi ofițeri de poliție judiciară au fost transformați în investigator sub acoperire și martor cu identitate protejată, niște procurori au ajuns să aibă calitatea de colaborator cu identitate reală fiindcă au semnat ordonațe cu aparență de legalitate, doar ca să-i inducă în eroare pe inculpați, iar aceștia să ofere și să dea mită anchetatorilor DNA.

În fapt, procurorii au întocmit o Adresă de restituire a dosarului la Parchetul Sector 1 și o Ordonanță de clasare față de inculpatul M. Ciupitu, menite să-l convingă pe acesta că dacă plătește mită, dosarul se va rezolva. Desigur, erau niște acte false, folosite în capcana gândită ca să-l facă pe profesorul Irinel Popescu să dea unui intermediar (investigator sub acoperire al DNA), prin Ciupitu, suma de 100.000 de euro. Doar că celebrul medic nu a dat niciun ban. Iar într-un final, procurorii s-au văzut nevoiți să trimită în judecată dosarul și fără acest „amănunt” probat.

Curtea Constituțională ar trebui să se pronunțe, să lămurească situația

În timpul procesului început la Tribunalul București, avocații inculpaților au cerut instanței să sesizeze Curtea Constituțională cu privire la art 148 cpp. Cererea a fost respinsă. Judecătoarea de la TMB s-a spălat pe mâini și a motivat respingerea cererii cu privire la neconstuționalitate prin faptul că acest lucru trebuia cerut și rezolvat în Camera peliminară. Judecătorului de acolo trebuia să i se cerară și el să decidă dacă s-a încălcat Constituția sau nu. Drept urmare a respins cererea acuzaților de a fi sesizată CCR.

Poate că, totuși, Curtea Constituțională se poate autosesiza și să ne spună dacă e drept ca un om, aflat sub imperiul fricii de pușcărie, trebuie provocat cu promisiuni și cu documente aparent legale, care-l conduc spre comiterea unei infracțiuni ca darea de mită.