În primii ani de după Revoluție, când Poliția era timorată de fosta identitate comunistă – Miliția, au existat infractori, șmecheriți sau foști turnători pe la securiști, care au vrut să se răzbune pe unii din foștii anchetatori. Am scris în acea perioadă vreo trei articole despre polițiști cărora li se înscenaseră niște dosare de mită, plus încă unul despre un medic, director al Spitalului Județean Galați. Am făcut investigații serioase, cu multe mărturii și cu ore de dialog cu procurorii de caz.

Metoda era simplă. Interlopul căreia i se pusese pata pe vreun maior sau colonel din poliție se ducea la procuror și anunța că ofițerul X i-a cerut șpagă ca să… De regulă, ca să ”rezolve” dosarul unei rude prinse la furat sau care a comis vreo infracțiune economică. Astea economice erau la ordinea zilei: ba comerț ilicit cu cafea, ba cu marfă din Turcia, ba înregistrarea unor facturi false.

Procurorul militar (așa era în vremea aceea, în cazul polițiștilor) îi lua plângerea și trecea la organizarea flagrantului. Însemna bancnotele, de regulă dolari sau mărci, și-l trimitea pe reclamant să ofere mita. Nu-l interesa că acesta avea cazierul plin de condamnări, trebuia rezolvată problema cu fostul milițian devenit polițist.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE