Istoria României este plină de contradicții... Unul dintre cei mai mari prim-miniştri ai României a fost Dimitrie A. Sturdza, pe numele său complet Dimitrie Alexandru Sturdza-Miclăuşanu.
O capacitate din toate punctele de vedere. Nu doar membru, ci preşedinte al celui mai mare forum ştiinţific al unei ţări, Academia Română! Cu o forţă de muncă de invidiat, D.A. Sturdza a ajuns ca om politic de patru ori prim-ministru al României între anii 1895-1909.
Din nefericire, poate şi datorită efortului imens intelectual, Dimitrie A. Sturdza a înnebunit. Sunt legendare poveștile cu el când în genunchi îi cerea Regelui Carol I cheile Raiului, confundându-l cu Bunul Dumnezeu. Sau în timpul ședințelor Consiliului de Miniștri când își mușca colaboratorii de picior, crezându-se câine. Da, omul înnebunise! Şi asta în timp ce era prim-ministru al ţării! Gândiţi-vă ce presiune pe colaboratori. Cum să-i spună Şefului că e nebun? Cu chiu, cu vai, apropiaţii l-au convins sau mai bine zis păcălit să meargă la un consult la Paris. A rămas ca o butadă, deşi e tragică, că după control medicii au întrebat anturajul cu ce se ocupă pacientul.Când au auzit că este prim-ministru au clătinat din cap cu admiraţie: „Ferice ţară trebuie să mai aveţi!”. Francezii chiar ne invidiau! Să-ţi permiţi să pui un nebun să conducă o ţară este ceva!
Revenind în actualitate, cred că bietul Sturdza a fost un mic copil. De 30 de ani, România e condusă de nebuni. Doar că nimeni nu-i duce la ospiciu. Ca și atunci România se autoguvernează. România este condusă de niște bieți calici puși pe căpătuială, care se comporta ca niște lăcuste flămânde. „România a fost făurita de boieri și este distrusă de calici”, obișnuia să spună marele om politic P.P. Carp, care a știut în numele țării să-l înfrunte pe rege cu memorabilele cuvinte „Maiestate, aista nu se poate!”.
Parafrazându-l pe Eliade – România este condusă de niște piloți orbi - acești scamatori chiori sunt în stare de orice, mai puțin să se gândească la România, de care-i doare-n cot. Și cum să nu plângi, de oftică, de durere, când vezi că politicienii noștri ar face orice numai să-ți apere privilegiile? Cum sa nu te apuce scârba, când îi vezi cum cu evlavie de vulpe plâng de dragul electoratului la televizor, iar noaptea își negociază ca niste samsari destinul politic, tâlhărind viitorul națiunii, ca niște Iude Iscarioteni?
Crima elitelor conducătoare românești constă în pierderea instinctului statal și în înfiorătoarea lor inconștiență, în încăpățanarea cu care își apara „puterea”. Sincer vă spun Dimitrie A. Sturdza a fost doar un personaj tragic. Ăștia nu sunt nebuni, ci doar escroci!
Recomandările noastre
