Rețeta de magiun de prune este una veche. Practic este vorba despre fierberea prunelor fără zahăr până la formarea unei mase groase de pastă de fructe. Cel mai bun magiun este cel fiert în cazan, la foc de lemne sau în groapă cu jăratic.

Magiun de prune e făcut atât de români, cât și de alte popoare precum austriecii, nemții, cehii, slovacii, sârbii, ungurii, polonezii etc.  Un magiun de prune reușit nu are voie să se ardă, să se prindă de oală, ceaun sau cazan. Astfel, trebuie amestecat non-stop. Fierberea lentă la foc potolit poate dura și 24 de ore, în funcție de cantitatea de prune folosită. În trecut, gospodinele se ocupau „în ture” de păzirea și amestecarea magiunului.

Spre final, când magiunul e deja gros, erau chemați bărbații la amestecat pentru că era nevoie de forță mai mare. Un magiun ars este unul ratat. Va avea culoare maronie și gust neplăcut acru-afumat. Una e aroma de la fumul ce învăluie cazanul și alta e cea de marmeladă arsă. În funcție de soiul de prune folosit magiunul are culoare frumoasă roșiatică sau violacee.

Cel mai frecvent magiunul se face din prune bistrițe foarte coapte și dulci. Acestea sunt mai seci iar magiunul nu trebuie fiert atât de mult. Austriecii recomandă folosirea prunelor italiene culese după prima brumă și având concentrație mare de zahăr. Magiunul de prune ar trebui să scadă la jumătate față de cantitatea inițială de fructe. Totuși, sunt cazuri în care acesta este fiert și mai mult, până devine foarte gros. Mucegaiurile apar în medii umede și de aceea se încearcă eliminarea apei din fructe.

Cât și cum se fierbe magiunul de prune

După ce ai pregătit prunele, aproximativ un kilogram și jumătate, pui cratița cu fructele pe foc. Poți așeza cratița peste un disc de metal deoarece acesta contribuie la distribuirea uniformă a căldurii și previne arderea magiunului. La început, magiunul a stat la foc mediu. În primele 45 de minute de fierbere nu e mare lucru de făcut. Prunele lasă zeamă și plutesc în ea. Trebuie doar să amesteci ocazional în cratiță.

După ce se îngroașă  magiunul, reduci flacăra și amesteci mai des cu o lingură de lemn curată. Trebuie să atingi cu lingura mereu fundul și pereții cratiței. După fix o oră și jumătate magiunul de prune este gata. Trebuie să poți trage o linie cu lingura de lemn pe fundul cratiței iar aceasta să nu fie acoperită imediat de magiun. Timpul de fierbere depinde și de cât de zemoase sunt prunele așa că la s-ar putea să dureze și mai puțin de atât.

Păstrarea magiunului de prune

În timp ce magiunul stătea pe foc, îți poți pregăti borcanele și capacele în care vei depozita compoziția. Borcanele sterilizate se umplu cu magiunul cald și se închid imediat cu capacele din dotare. Se învelesc în cârpe curate și o pătură și se lasă 24 de ore să se răcorească încet.

Poți folosi magiunul de prune în diferite alte rețete. Totuși, pâinea unsă cu magiun de prune cred că ne amintește tuturor de gustările din copilărie. Eram chemați de la joacă și apăream toți pe stradă cu câte o felie de pâine unsă cu ceva: magiun, marmeladă, untură și ceapă roșie, potrivit Savoriurbane.