Justiția din România, călărită de politicieni și oameni din servicii

Justiția din România, călărită de politicieni și oameni din servicii Sursa: Arhiva EVZ

Suntem în punctul în care instituțiile se prăbușesc odată cu iluziile noastre că trăim într-o Românie europeană și democratică.

Dacă ne raportăm la pupatul papucului bruxellez, da, suntem europeni. Politicienii noștri execută, dar România alunecă pe tobogan spre o societate defectă. Departe rău de starea altor țări europene, în care instituțiile statului nu sunt atât de putregăite!

Ce cred că e mai grav din toate câte ni s-au întâmplat în cei 30 de ani? Cred că cei care s-au perindat prin fruntea țării, mai ales în ultimii 15 ani, ne-au distrus încrederea că vom ajunge, într-o zi, chiar să trăim într-o Românie democratică. Parcă ne-am rostogolit din greșeală în greșeală și am ajuns azi într-un punct mort din care nu mai vedem orizontul. Auzim vaietul suferinței celor de lângă noi. Bolnavi, copii nemâncați și neîncălțați, bătrâni care plâng efectiv că nu le ajunge pensia nici acum, darămite după facturile de la iarnă. Intelectuali frustrați fiindcă munca nu le e apreciată, sau revoltați că sunt nevoiți să facă compromisuri pentru a-și păstra locul de muncă, justițiabili care nu mai cred că-și vor găsi dreptatea în birourile procurorilor sau în sălile de judecată.

Da, în Justiție se întâmplă lucruri grave în ultimele săptămâni. În primul rând, de aici a început criza politică. Aici s-a apăsat pe butonul nuclear care a aruncat coaliția PNL-USR+ în aer.

Ne puteți urmări și pe Google News

Mult prea experimentatul fost avocat Stelian Ion a încercat să facă o manevră din poziția de ministru al Justiției. Nu i-a ieșit fiindcă niște specialiști în drept, hârșiiți în meserie de-adevăratelea, au sesizat că tânărul userist dorea să-l scoată din jocul procedurii procurorilor șefi de la DNA și DIICOT tocmai pe procurorul general al României. Evident, scopul era de numire a oamenilor agreați politic de USR.

Că cineva i-a deschis ochii premierului Cîțu sau că cel care a înțeles jocul ministrului Justiției a fost președintele Iohannis, el având un drept consituțional în numirea procurorilor șefi, nici nu are importanță acum. Capul lui trebuia să cadă și, fără îndoială, s-a făcut cu deplinul acord al președintelui.

Greșeala lui Stelian Ion nu a constat doar în această tentativă de trădare. El a întreținut luptele intestine dintre procurori și judecători, parcă suflând în pânzele unui anumit grup din parchete.

Despre acest grup, cu simpatii politice și ahtiat de a-și face din „lupta împotriva corupției” un berbece de spart ușile spre posturile decizionale, se știe. Presa a relatat de multe ori, accentuând că Justiția în ansamblu trebuie să fie curată. Ultimul exemplu, ne arată exact această fațetă.

Este vorba de celebru caz al avocatului Robert Roșu, condamnat în Dosarul Ferma Băneasa, decizie contestată prin proteste publice, pentru prima oară, de întreaga breaslă a avocaților. În urmă cu două zile, niște judecători au decis că Direcția Națională Anticorupție (DNA) trebuie să-i plătească lui Robert Roșu daune morale de 5.000 de euro (25.000 de lei) pentru scurgerile de informații nepublice din faza de urmărire penală din dosarul Ferma Băneasa, care au afectat imaginea avocatului. Rechizitoriul dosarului a fost întocmit de către doi procurori în timpul mandatului Laurei Kovesi și confirmat de către șefa DNA.

Bătălia din CSM dintre procurori și judecători, provocată de Dosarul Colectiv

Din păcate nu este un caz singular, iar un altul a dus la un război instituțional între CSM și Secția pentru procurori din CSM. Lucrurile sunt grave și se uzează de mijloace murdare pentru câștigarea bătăliei. E vorba de Dosarul Colectiv în care procurorii vor să-și impună ei încadrarea faptelor și pedepsele celor pe care i-au inculpat, iar judecătorii să fie simpli executanți.

Totul a început când procuroarea de ședință din procesul Colectiv i-a acuzat pe cei doi judecători de la Curtea de Apel București că prin decizia lor, rezultată în urma cercetării judecătorești, vor să schimbe încadrări ale faptelor. Iar această decizie este tradusă prin încălcarea independenței procurorilor din toată țara. Reprezentanta Ministerului Public a cerut recuzarea judecătorilor, s-a spus că au fost anunțați și câțiva ziariști să le șifoneze imagina. Scandalul a ajuns cât casa.

Au avut loc dezbateri și ședințe de anchetă în secțiile de procurori și de judecători ale CSM, procurorii fiind hotărâți să dinamiteze puterea judecătorească, din care ei însă nu fac parte fiind reprezentanți ai puterii executive.

Mai mulți judecători au luat poziție față de cerințele procurorilor din CSM, însă o să redau o parte semnificativă din reacția judecătoarei Adriana Stoicescu, pe care am publicat-o în totalitate pe evz.ro. Nu din alt motiv, fiindcă nu o cunosc pe vicepreședinta Curții de Apel din Timișoara, decât pentru faptul că explică pe înțelesul oricărui român, fără cunoștințe de drept, care este raportul instituțional între procuror și judecător.

„Justiția este înfăptuită de instanțele de judecată. Puterea judecătorească nu înseamnă nici Ministerul Public, nici Parchete, nici procurori. Înseamnă judecători și instanțe de judecată.

Parchetele funcționează pe lângă instanțele de judecată, nu invers!

Judecătorii sunt cei care au în față dosarele procurorilor, nu invers.

Judecătorii sunt cei care arestează, condamnă, achită, nu procurorii. Procurorii își desfășoară activitatea potrivit principiilor legalității, imparțialității, sub autoritatea ministrului Justiției.

Cei care nu își înțeleg rolul constituțional ar trebui să pună mâna pe carte sau să plece în politică, unde pot face jonglerii cu legea! Vremea în care judecătorul tremura în fața securistului, a secretarului de partid sau a procurorului, a apus de mult, spre durerea unora. Și oricât va doriți întoarcerea în timp, nu se mai poate!”, a scris Adriana Stoicescu.

Aceste ultime fraze exprimă exact în ce impas major se află Justiția, călărită de-a lungul anilor de politicieni și de oameni din servicii. Ei au făcut politicile sistemice, atât în Parchete cât și la nivelul instanțelor, ei au modificat procedurile și legile după cum le-a convenit, ei au inventat hulitele protocoale prin care și-au executat adversarii politici. Dar până unde și până când vor merge cu această disoluție?