Apărută ca de nicăieri în viața politică a României după alegerile parlamentare din 6 octombrie, formațiunea Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) țintește acum un loc extrem de important în angrenajul din conducerea țării. Vizează chiar fotoliul de premier! Și, pentru asta, partidul condus de George Simion și Caudiu Târziu l-a aruncat în luptă pe Călin Georgescu (58 de ani), un personaj despre care se spune că este foarte bine ancorat în viața politică externă unde ar avea conexiuni și susținere și de unde ar fi acumulat experiență.

Într-un interviu acordat în exclusivitate Evenimentului Zilei, primul după nominalizarea sa în postura de candidat la fotoliul de premier din partea AUR, Călin Georgescu - ai cărui toți bunici au fost preoți - vorbește despre salvarea României prin întoarcere la credință și rădăcini, despre regăsirea locului ființei umane în vârful unui sistem hristic în care omul să nu mai fie hăituit de semenii lui, de conducătorii zilei.

Dar, ințiatorul proiectului de țară ”Hrană, Apă, Energie” arată cu degetul și înspre cei care, spune el, au transformat România într-un loc al dezbinării, într-o colonie de sclavi fericiți care trudesc pe plantațiile corporatiștilor. Călin Georgescu e convins că are rezolvarea problemelor pentru ca în România să aibă loc o schimbare totală, în bine.

Numele dvs. a fost invocat, cu deosebire în ultimul an, ca un posibil premier al României. Există un grup de inițiativă care vă susține, există un partid parlamentar (AUR) care vă propune. Dincolo de exaltările de genul „omul providențial” sau „un român adevărat” ce vă recomandă?

- Sunt pentru suveranitatea fiintei umane ! Punct. Ceea ce ne deosebește fundamental pe noi, oamenii, de restul făpturilor este tocmai verticalitatea aceasta, conștiința că nu suntem niște soboli care orbecăie prin galerii subterane, mânați doar de nevoile imediate. Noi am fost croiți după un model (un „chip”, cum i se spune în traducerea românească a Sfintei Scripturi) transcendent. Noi, oamenii, suntem, cu toții, fie că ne dăm, fie că nu ne dăm seama, deopotrivă „de aici”, dintr-un loc și un timp anume (de pildă: din Dorohoiul sau din Constanța de după război) și „de dincolo”, din lumea rațiunii, a iubirii și a dreptății pure. Poporului ales i-a fost hărăzit un loc, și nu altul. Tot astfel, poporului nostru i-a fost hărăzit un loc, și nu altul. Iar credința nu este oarbă, dimpotrivă, deschizătoare de orizonturi spre Nordul celest. Consider că țara noastră arată așa cum arată astăzi pentru că de prea multă vreme în fruntea ei nu s-au mai aflat bărbați cu credință în Dumnezeu și cu iubire de țară. Am inlocuit puterea iubirii cu iubirea de putere. Si asta ne poate duce la pieire. Iubirea este cheia de boltă care încununează și susține întreg edificiul social. „Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.” (Corinteni, 13, 5)

Călin Georgescu: ”Nu veți poseda nimic și veți fi fericiți!”, este lozinca propagandistică pe care globaliștii au lansat-o deja”

În ce măsură este proiectul dumneavostră de țară este ceea ce trebuie astazi?

- Proiectul meu de țară: „Hrană, Apă, Energie” este un proiect de întoarcere la Hristos, la strămoși și la vatră. Nu este o antologie de formule patriotarde. Proiectul se opune total modelului neoliberal, globalist, care astazi a nenorocit planeta. Doar într-o Românie călăuzită de principii creștine, cetățenii noștri sunt liberi și le sunt garantate drepturile fundamentale încă din momentul concepției. Cu icoana lui Hristos în față, redevenim persoane cu rost și temei, persoane care nu mai pot accepta vechile practici economice și sociale bazate pe minciună, înșelăciune și delapidare. În momentul în care l-am izgonit pe Dumnezeu din economie și din societate în general, statul român a încetat să mai fie un stat reprezentativ, iar economia a devenit echivalentă cu jungla în care domnește legea celui mai tare. Fiindcă ne-am întors fața de la Hristos ne găsim în situația de astăzi: o economie și un sistem socio-cultural care alimentează un rezervor inepuizabil de sclavi, clienți și găști clientelare. Slugărnicia este mai gravă decât corupția. Mase de indivizi anonimi urăsc statul și conducătorii, căci ei le încalcă în permanență demnitatea și libertatea. Din păcate, deseori, această ură este direcționată, în mod inconștient și autodistructiv, asupra propriei țări. Iată de ce este crucial să-l repunem pe român în rostul și temeiul lui tradițional. Timpurile se precipită și riscăm ca, în 10-20 de ani, talpa țării să fie „românul transuman” pe care ni-l propune „Noua Resetare” a globaliștilor. Deja au lansat, urbi et orbi, lozinca propagandistică: „Nu veți poseda nimic și veți fi fericiți!”.

Nu e prea… abstract ceea ce spuneți?

-Nicidecum! O societate construită pe o solidă fundație creștină nu poate fi una divizată în stânga și în dreapta, în bogați și în săraci, în proști și în deștepți, în alegători și în aleși, nici în „speciali” și „de rând”. O societate sănătoasă este alcătuită din persoane (adică oameni deschiși spre ceilalți oameni, nu indivizi închiși în ei și în cercul lor strâmt de interese și avantaje). O societate în care egalitatea și demnitatea sunt asigurate, pe verticală, de conștiința apartenenței la aceeași mare familie a fiilor Tatălui, iar pe orizontală, în planul lumii acesteia (economice, politice, sociale, culturale…), de autonomia pe care numai proprietatea o poate asigura. Eu cu acest proiect ridic un steag, al demnitatii nationale: România, țara micului proprietar-producător, cu o economie a adevăratei libertăți, libertatea oferită de statutul de proprietar și de producător, nu de consumator. Ancorez totul in știința conștiinței, nu în știința materiei care a distrus lumea. Asta este cheia. Si cu asta, mai ales în aceste vremuri, cucerim lumea, nu doar ne salvăm pe noi și redevenim oameni liberi. Adevăratul câmp al exercitării creativității, al libertății, este producția, creația, nu consumul! Cât este creație astăzi și cât este consum? Eu văd o țară al cărei chip să fie conturat de micul întreprinzător, nu de acționarul la bursă, nici de deținătorul de latifundii, nici de dezvoltatorul descurcăreț, nici de abonatul la fonduri europene. Spunea Tudor Arghezi: „Nu ajunge, vream să zic / Să fii mare cu cel mic, / Că puterea se adună / Din toți micii împreună”.

Călin Georgescu: ”România de astăzi, o colonie de consumatori”