Unul dintre cele mai mari eforturi pe care trebuie să le facă un gazetar, în respectarea profesiei sale, este să aibă puterea de a da dreptate celui mai nociv, în concepția sa, personaj cu putință, atunci când consideră că acesta spune un adevăr.
Este exact efortul pe care îl fac din ce în ce mai des, de la o vreme, în ceea ce-l privește pe fostul președinte Traian Băsescu.
În vremea mandatelor sale, Băsescu a pus la punct un mecanism în măsură să-i consolideze puterea, la limitele care îi erau conferite de Constituție. Astfel, a inventat celebra Troică, grupare a trei instituții ale statului de o importanță majoră, SRI, DNA și ÎCCJ. Prin metode de Poliție Politică, ele aveau, către sfârșitul celui de-al doilea mandat al fostului președinte, să alcătuiască un Sistem care a preluat controlul Puterii în Stat. Pentru că Sistemul și-a pus un președinte de paie, incapabil de gândire și reacții proprii, pe care îl are la mână în mai multe moduri, exercitarea acestei Puteri a devenit nestingherită.
Traian Băsescu ar fi trebuit să știe că mitul savantului nebun, care creează un monstru ce-i devine călău lui însuși, nu este o fantezie literară. Înspăimîntat că Monstrul creat de el face prăpăd prin țara despre care ne povestea că a primit o fabuloasă moștenire de la el, după două mandate, o Justiție Reformată și un Stat de Drept Consolidat, acum Traian Băsescu explică dezastrul în care suntem. Am mai spus, bine face!
Fostul președinte este, așadar, cel mai în măsură să vorbească despre ceea ce el însuși a inventat. În cea mai recentă declarație publică a sa, adresându-se „gradaților din presă”, „gradaţilor piaristei SRIului, doamna Mihaela Nicola (n.m. informație senzațională, dar care rămâne de probat)” arată, printre altele, că „trei bugetari” aflați în „vârful instituțiilor de forță, SRI, DNA, dar şi ICCJ, au decis că poporul vrea spectacol, şi în numele acaparării puterii de către ei înşişi şi a slugărniciei faţă de noul preşedinte, au oferit spectacol. Ce au refuzat însă cei trei? Au refuzat să garanteze dreptul fundamental la apărare pentru cei acuzaţi de procurori, aruncând justiţia la orizontul anilor ’50 şi făcându-se a uita că:
1.Persoanele suspectate sau acuzate nu trebuie prezentate public ca şi cum ar fi vinovate, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică (vezi pasiunea pentru încătuşări cu transmisiune în direct);
2.Orice dubiu cu privire la vinovăţie trebuie interpretat în favoarea persoanei suspectate sau acuzate ( nu invers, așa cum se procedează acum); 3.Suspectul sau acuzatul au dreptul la tăcere şi de a nu se autoincrimina, iar exercitarea acestui drept nu poate fi utilizat împotriva suspectului sau acuzatului şi nu poate fi interpretat a fi o dovadă a săvârşirii infracţiunii.”
În cele trei puncte, Traian Băsescu atinge chestiuni elementare din Dreptul Penal, unele pe care orice student al unei facultăți de drept le știe sub toate formele în care sunt exprimate în materiile acestei științe. Foarte adevărat, cele semnalate sunt adevăruri evidente, de notorietate, se petrec la scară cotidiană, în văzul public. Faptul că însuși fostul președinte al României, repet, inventatorul Troicii, condamnă acum gravele abateri de la prevederile Constituției și de la principiile Statului Democratic, reprezintă, metaforic vorbind, o instituție chiar mai puternică și decât Curtea Constituțională
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor
Recomandările noastre
