Informațiile și datele prezentate sunt reproduse parțial după Volumul II, Țara Românească, al Enciclopediei României, editura Imprimeriei Naționale, 1938, lucrare elaborată sub conducerea prof. Dimitrie Gusti:

Vechiul ținut de granița al Moldovei de altădată, județul Orhei face parte dintre județele de Nord ale Moldovei dintre Prut și Nistru (Basarabia), fiind așezat pe malul Nistrului; județul este străbătut de drumul care trece acest fluviu la Rezina, pentru a urmă apoi, în Ucraina, linia de demarcație între pădure și stepă. Suprafața sa este de 4.246 km².

Orheiul a fost format ca Vrancea sau Câmpulung cu o autonomie locală, înzestrata de Ștefan cel Mare, în special, cu importante privilegii.

Marele domn – a cărui amintire este nesfârsit de vie în întreg ținutul – ținea să răsplătească din belșug, în acest chip, vitejia Orheilor, cunoscuți că cei mai buni arcași ai săi.

În istoria politică și militară a Moldovei, Orheenii au jucat un rol de seama, rasculându-se uneori împotriva Domniei, sau sprijinind pe anumiți domni, în rivalitatea pentru scaunul Moldovei.

Monumente istorice. Ruinele cetății Orheiului , lânga satul Trebujeni.

Biserica Sf. Dumitru, catedrala orașului Orhei, înaltata între anii 1632 și 1635 de Vasile Lupu.

Starea populației

După rezultatele provizorii ale recensamântului din 1930, județul O. numără de 277.009 locuitori.

La dată de 1 iulie 1937 cifra probabilă a populației județului Orhei a fost de 299.132 locuitori. Față de populația numărată la recensamântul din 1930 cifra aflată la 1 iulie 1937 și anume 277.009 reprezintă un spor natural de 22.123 locuitori în timp de șase ani și jumătate, ceea ce corespunde unei creșteri medii de 8,0 %.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE