Raportul MCV “este incomplet pentru că omite o parte importantă din problemele din justiţie şi face o analiză mai degrabada de suprafaţă decât una de profunzime a sistemului judiciar“, a spus judecătoarea Dana Gîrbovan, preşedinta UNJR, astăzi, într-un interviu pentru RFI. Iar “probleme importante, chiar dacă au fost intens dezbătute în spaţiul public, lipsesc cu desăvârşire din conţinutul raportului”, a mai spus Gîrbovan.  Printre subiectele absente din raportul MCV este lipsa oricărei referiri la “Memorandumul privind justiţia“, document “în care a fost făcută o radiografie a problemelor din sistemul de justiţie şi soluţiile propuse de judecători la acestea”.

Memorandumul votat în cea mai mare majoritate

Memorandumul a fost votat de peste 80% din instanţele din România. “Un document votat de judecători, adică de cei care aplică zi de zi legea în instanţa, ştiu exact care sunt problemele cu care se confruntă. Şi nu de birocraţi din ministere sau din alte instituţii ale statului”, a spus Gîrbovan.“Ei, pentru mine a fost surprinzător să văd că acest Memorandum nu este nici măcar amintit în cuprinsul MCV-ului, cu atât mai mult cu cât, Memorandumul făcea el refereire la MCV atrăgând atenţia exact asupra acestei viziuni pe care noi am numit-o “reductivă” asupra justiţiei, ce este văzută doar prin prisma luptei împotriva corupţiei”, a mai spus această.

”Cîmpul tactic” din jutiție stabilit în secret

Un alt subiect absent din MCV este “problema reprezentată de interferenţă SRI-ului în actul de justiţie”.“De fapt Curtea Constituţională a confirmat că acest serviciu, şi altele, au făcut interceptări în dosare penale în baza unei hotărâri secrete a CSAT, o hotărâre care nu este lege. Protocoalele la care se face referere nu sunt nici în prezent declasificate pentru a vedea în mod expres ce au conţinut. Hotărârea dată de CSM, prin care trebuia lămurită acea problema legată de ‘câmpul tactic’ a fost dată tot în baza unor note secrete. Date tocmai de SRI. Ori aceste probleme nelămurite reprezintă şi ele ameninţări la adresa independenţei justiţiei şi ar fi meritat măcar amintite într-un raport care trebuie să reflecte toate problemele din sistemul judiciar”, a spus Dana Gîrbovan.

E nevoie de un control eficient al SRI

Întrebată dacă are “încredere” în afirmaţia directorului SRI Eduard Hellvig că SRI nu are acoperiţi în politică şi justiţie, Gîrbovan a spus că aici “nu este o chestiune de încredere”, ci despre a avea un control eficient a SRI-ului. “Aşa funcţionează instituţiile, pe checks and balance, iar control înseamnă mijloace eficiente de verificare”, a spus această. Gîrbovan făcuse referire că, într-o conferinţă ţinută în 2016 la Parlament, vicepreşedintele comisiei de control a SRI a afirmat că ei făceau controlul SRI “pe principiul bunei credinţe”. Dana Gîrbovan a mai arătat că, deşi Uniunea Europeană se bazează pe statul de drept, democraţie şi drepturile fundamentale, referirea la drepturile fundamentale lipseşte cu desăvârşire din cuprinsul MCV.

Legea ”imunității avocaților” , raportată eronat în MCV

Referirea la acestea lipsesc “în ciuda faptului că există tot mai des în spaţiul public şi probleme legate de nerespectare drepturilor procesuale ale persoanelor acuzate în faza de urmărire penală”, a spus Gîrbovan. Gîrbovan a mai punctat în interviu şi faptul că MCV-ul a preluat în raport teza greşită a “imunităţii avocatului, şi faptul că această este privită că excesivă sau un obstacol în calea luptei împotriva courptiei”. “Vreau să reamintesc că România a depăşit termenul de implementare a unei directive a Uniunii Europene ce avea exact acelaşi obiect. Iar Curtea Constituţională a respins recent excepţia de neconstituţionale ridicată de preşedinte şi guvern pe tema avocaturii.  Ori, ce vreau eu să subliniez este că în România nu putem avea standarde mai scăzute în materia drepturilor fundamentale, ce include inclusiv dreptul la apărare, decât în Uniunea Europeană. Şi această este o perspectiva importantă care, ar trebui şi ea, să fie cuprinsă în raportul MCV, pentru a avea într-adevăr un instrument complet şi eficient care să monitorizeze situaţia justiţiei din România”, a mai spus Gîrbovan.

Transparența în justiție însemnă informarea corectă a cetățenilor

Raportul MCV a mai punctat necesitatea transparenţei, lucru agreat de judecători.Gîrbovan a atras atenţia, însă, că “transparenţă înseamnă o informare corectă a cetăţenilor, adică una completă, şi aici avem o problema cu modul în care, în special DNA, comunica. Comunica doar actele procesuale favorabile acuzării, iar nu şi măsurile dispuse de instanţa în cazurile favorabile celui acuzat şi se pune astfel problema respectării prezumţiei de nevinovăţie.”Raportul a mai vorbit şi despre numirile în fruntea parchetelor, care cel puţin în cazul DNA s-a făcut fără o procedura transparenţă.În concluzie, Dana Gîrbovan a opinat că nu se impune ridicarea MCV-ului, însă crede “că acest raport trebuie să devină cu adevărat un raport comprehensiv asupra justiţiei”. UNJR va analiză raportul cu atenţie şi va publică observaţii cu privire la acesta, în încercarea de a face “din acest raport un instrument mai bun care să reflecte situaţia din justiţie, aşa cum este ea”.

Cititi aici interviul integral cu sefa UNJR:

Reporter: Vorbim astăzi despre raportul MCV asupra justiţiei şi luptei anticorupţie. Această este tema centrală a interviului nostru cu Dana Gîrbovan, preşedintele Uniunii Naţională a judecătorilor din România.

Bună dimineaţă. Mulţumesc că sunteţi în direct cu noi.

Dana Gîrbovan: Bună dimineaţă. Mulţumesc pentru invitaţie.

Reporter: Cum vi se pare acest raport MCV, care a fost publicat ieri de Comisia Europeană?

DG: Raportul prezintă o parte pozitivă şi o parte negativă, din prisma elementelor care lipsesc din cuprinsul acestui raport.

Şi că să mă fac înţeleasă aş începe prin a arată că în preambulul raportului se arată că, scopul acestui mecanism, este acela că cetăţenii să poată avea încredere că deciziile şi practicile din România respectă pe deplin statul de drept.

Şi acest lucru este bazat pe faptul că valorile pe care se fundamentează Uniunea Europeană sunt statul de drept, democraţia şi drepturile fundamentale.

Cred că în această cheie trebuie analizat şi MCV-ul şi eficientă acestui mecanism.

Acum, vis-à-vis de lucrurile pozitive pe care le-am remarcat în raport, este acesta că punctează o serie de probleme vechi şi evidente ale sistemului judiciar.

Astfel, raportul menţionează importantă creşterii transparenţei în justiţie, lucru cu care suntem total de acord şi pe care l-am subliniat de altfel în ultima şedinţa a CSM-ului.

Transparenţă înseamnă, însă, o informare corectă a cetăţenilor, adică una completă, şi aici avem o problema cu modul în care, în special DNA, comunica. Comunica doar actele procesuale favorabile acuzării, iar nu şi măsurile dispuse de instanţa în cazurile favorabile celui acuzat şi se pune astfel problema respectării prezumţiei de nevinovăţie.

Raportul critică, totodată, şi modul de numire al procurorilor şefi. O problema pe care noi am insistat foarte mult, şi am cerut ministrului Prună să facă proceduri transparente pentru numirea procurorului şef DNA şi a celorlalţi procurori, evidenţiind acelaşi lucru că şi în raport, şi anume că avem nevoie de proceduri robuste şi de crearea unui sistem de încredere în cel ce conduce aceste structuri de parchet.

O altă chestiune importantă notată de raport este cea legată de problemele structurale cu care se confruntă instanţele, şi anume volumul excesiv de muncă, lipsa grefierilor, întârzierile în redactarea hotărârilor. Şi am mai remarcat o chestiune nouă în MCV, pe care noi o sustiem de multă vreme, şi anume aceea că administraţia să respecte jurisprudenţa instanţelor.

Raportul propune şi crearea unui sistem de monitorizare, un lucru foarte bun în opinia noastră.

Reporter: Comisia Europeană cere “măsuri ireversivile” pentru eventuală ridicare a Mecanismului de Cooperare şi verificare. Nu e un termen un pic prea vag? Ce ar presupune aceste măsuri ireversibile în opinia dvs că judecător?

DG: În opinia mea, că om în primul, dar şi că judecător, ireversibil este doar curgerea timpului.

Eu am remarcat însă o altă problema la raport, şi aici am început să o spun de anul trecut.

Am aşteptat cu interes acest raport pentru că şi în discuţiile cu experţii MCV am subliniat acelaşi lucru, şi anume că raportul este incomplet pentru că omite o parte importantă din problemele din justiţie. Şi fac o analiză mai degrabada de suprafaţă decât una de profunzime a sistemului judiciar.

Şi probleme importante, chiar dacă au fost intens dezbătute în spaţiul public, lipsesc cu desăvârşire din conţinutul raportului, poate din cauza – nu ştiu – caracterului lor mai degrabă sensibil. Dar această nu este o explicaţie viabilă.

Reporter: Care ar fi aceste teme care lipsesc?

DG: Spre exemplu, anul trecut a fost votat un Memorandum în care a fost făcută o radiografie a problemelor din sistemul de justiţie şi soluţiile propuse de judecători la acestea.

A fost un memorandnum votat de peste 80% de instanţele din România. Un document votat de judecători, adică de cei care aplică zi de zi legea în instanţa, ştiu exact care sunt problemele cu care se confruntă. Şi nu de birocraţi din ministere sau din alte instituţii ale statului.

Ei, pentru mine a fost surprinzător să văd că acest Memorandum nu este nici măcar amintit în cuprinsul MCV-ului, cu atât mai mult cu cât, Memorandumul făcea el refereire la MCV atrăgând atenţia exact asupra acestei viziuni pe care noi am numit-o “reductivă” asupra justiţiei, ce este văzută doar prin prisma luptei împotriva corupţiei.

Reporter: Referiri…?

DG:  Mai departe. Anul trecut, în raport se vorbeşte despre independenţa justiţiei, însă şi aici este văzută doar prin prisma atacurilor pe care politicienii le fac la adresa justiţiei.

Sigur că este un element important, însă la fel de important şi despre care s-a vorbit mult în spaţiul public, este problema reprezentată de interferenţă SRI-ului în actul de justiţie. De fapt Curtea Constituţională a confirmat că acest serviciu, şi altele, au făcut interceptări în dosare penale în baza unei hotărâri secrete a CSAT, o hotărâre care nu este lege. Protocoalele la care se face referere nu sunt nici în prezent declasificate pentru a vedea în mod expres ce au conţinut. Hotărârea dată de CSM, prin care trebuia lămurită acea problema legată de “câmpul tactic” a fost dată tot în baza unor note secrete. Date tocmai de SRI. Ori aceste probleme nelămurite reprezintă şi ele ameninţări la adresa independenţei justiţiei şi ar fi meritat măcar amintite într-un raport care trebuie să reflecte toate problemele din sistemul judiciar.

Report: Apropos de SRI, şeful Serviciului Român de Informaţii a fost audiat ieri 7 ore în comisia de specialitate din Parlament. Eduard Hellvig la final spunea că SRI-ul nu are oameni acoperiţi nici un politică, nici în justiţie. Aveţi încredere că e aşa?

DG: Aici am mai spus de mai multe ori acest lucru. Nu este o chestiune de încredere. Am avut o conferinţă anul trecut iar vicepreşedintele comisiei de control ne spunea că controlul se efectuează pe principiul bunei credinţe.

Ori noi vorbim aici de fapte şi de probe. Un control eficient, pe care eu îl fac şi că instanţa, se bazează pe mijloacele pe care am să verific dacă ceea ce o parte spune este adevărat sau nu, şi nu pe declaraţia unei părţi care este implicată şi este verificată.

Aşadar, pe mine mă interesează să existe proceduri eficiente de control şi să nu trebuiască să cred şi am în credere că ceea ce spune cineva este real.

Aşa funcţionează instituţiile, pe checks and balance, iar control înseamnă mijloace eficiente de verificare.

Report: Şi există în clipă de faţă aceste mijloace eficiente de verificafre?

DG: Nu există o dezbatere onestă şi reală pentru a vedea dacă există. Acuma, noi am discutat şi cu CSAT-ul, poate sau nu poate CSAT-ul să facă un control eficient, pentru că CSAT-ul este în prezent, potrivit legii, instituţia care trebuie să facă verificări pe problema ofiţerilor acoperiţi.

Ei, eu am mari îndoieli, mai ales având în vedere şi declaraţiile domnului Mihalache, de la acea vreme, că CSAT-ul este cea mai potrivită instituţie să facă acest lucru. Dar repet, este nevoie de o discuţie, chiar focusată şi lipsită de orice demagogie pe acest subiect.

Aş reveni acum dacă îmi permite la MCV, pentru că mai sunt câteva lucruri importante. Am spus iniţial, la începutul intervenţiei, că Uniunea Europeană se bazează pe stat de drept, democraţie şi drepturi fundamentale.

Ei, aceste drepturi fundamentale între care, în ceea ce priveşte justiţia, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, sunt fundamentale nu sunt cuprinse deloc în MCV, în ciuda faptului că există tot mai des în spaţiul public şi probleme legate de nerespectare drepturilor procesuale ale persoanelor acuzate în faza de urmărire penală şi au există şi hotărâri la CEDO dion această perspectiva.

Mai mult, au existat hotărâri definitive prin care s-au reţinut încălcări grave ale drepturilor procesuale, şi mă refer aici la confidenţialitate client avocat şi secretul deliberării, ultima dintre ele esenţială pentru independenţa justiţiei.

În ceea ce priveşte confidenţialitate client avocat, s-a reţinut în raport, şi m-a surprins faptul că s-a preluat teza imunităţii avocatului, şi faptul că această este privită că excesivă sau un obstacol în calea luptei împotriva courptiei.

Vreau să reamintesc că România a depăşit termenul de implementare a unei directive a Uniunii Europene ce avea exact acelaşi obiect. Iar Curtea Constituţională a respins recent excepţia de neconstituţionale ridicată de preşedinte şi guvern pe tema avocaturii.

Ori, ce vreau eu să subliniez este că în România nu putem avea standarde mai scăzute în materia drepturilor fundamentale, ce include inclusiv dreptul la apărare, decât în Uniunea Europeană. Şi această este o perspectiva importantă care, ar trebui şi ea, să fie cuprinsă în raportul MCV, pentru a avea într-adevăr un instrument complet şi eficient care să monitorizeze situaţia justiţiei din România.

Report: În raportul MCV, doamna Gîrbovan, referirile la graţiere şi modificarea Codului penal apar într-o notă de subsol. Ce ionseamna asta pentru dvs?

DG: Îmi este greu să mă pun în locul experţilor. Probabil că a fost o chestiune care a apărut intempestiv şi nu au avut itmp să, ştiu eu, să o aproundeze. A fost o problema de ultima ora, cea a graţierii. Nu reuşesc să îmi dau seama de ce e trecută că notă de subsol.

Reporter: În oipinia ce ar trebui să se întâmple acum cu cele două ordonanţe, privind graţierea şi modificarea codului penal?

DG: Cred că cel mai înţelept lucru ar fi fost, încă de la început, că aceste proiecte să fie trimise sub formă unor proiecte de lege în Parlament. Cred că, în general, Guvernul ar trebui să renunţe la folosirea acestor ordonanţe de urgenţă în mod excesiv şi mai ales în domeniul legilor organice.

Deci, repet, acum, în acest moment, este necesar să ordonanţele respective să fie dezbătute în Parlament. Să se ia în considerare toate comentariile trimise pe marginea acestor proiecte de lege. Este nevoie, am mai spus de fiecare dată, de o dezbatere raţională. Avem o problema care trebuie rezolvată, pe de o parte cea din penitenciare, pe de cealaltă parte punerea în acord a legilor cu deciziilor Curţii Constituţionale, şi aceste probleme trebuie rezolvate în acest spirit.

Reporter: O ultima întrebare, că o concluzie apropos de raportul MCV, doamna Dana Gîrbovan. Citind acest document aţi spune că în clipă de faţă s-ar impune ridicarea MCV-ului?

DG: Nu, nu cred că se impune ridicarea MCV-ului, însă cred că, aşa cum am mai spus, acest raport trebuie să devină cu adevărat un raport comprehensiv asupra justiţiei. Vom analiză şi noi cu foarte mare atenţie raportul şi sper că pe săptămâna viitoare să publicăm şi observaţiile la acesta şi să ne gândim cum putem face din acest raport un instrument mai bun care să reflecte situaţia din justiţie, aşa cum este ea.