Judeţul Gorj e un fel de Românie "la roşu", cu sate interminabile ce curg unele după altele, cârciumi pline la amiază şi nenumărate case începute şi neterminate, semn al exodului masiv către Italia şi Spania, ţările care finanţează constant visele românilor de a avea vilă cu etaj şi geamuri termopan. Prima oprire: comuna Băleşti, la doar câţiva kilometri de Târgu-Jiu. Mai toţi localnicii cunosc povestea familiei Giugelea şi vorbesc frumos de "domnu' Columbeanu", deşi puţini par a şti cu exactitate unde anume s-a ridicat măreţ columbeanitul.

Actul I. Băleşti, mon amour

Sigur trebuie să trecem de “fântâna lui Coşbuc”, un fel de Mecca locală, şi să urmăm un drum de ţară. Surpriza este că, până la urmă, drumul cu pricina este de fapt o cărare pe câmp.

Casa construită de Construct Materia Columbeanu, aşa cum se cheamă firma sub a cărei umbrelă funcţionează fabrica lui Irinel, stă solitară în mijlocul unui teren deschis, populat de ciulini uscaţi. Casa are o porţiune tip “vagon”, finisată în mare grabă, despre care aflăm că e vechea construcţie în a cărei finalizare familia Giugelea speră de câţiva ani, dar şi o porţiune finală nouă, “ataşată” de muncitorii aduşi de miliardar. Câştigul de spaţiu adus prin bunăvoinţa afaceristului bucureştean e considerabil pentru o familie cu 14 copii: trei camere, plus instalaţiile sanitare necesare şi o centrală pe lemne finanţate de banii lui Irinel. Patimi mediatice

Cornelia Giugelea ne întâmpină în faţa unui gard improvizat din sârmă, deschisă la vorbă, dar reticentă să ne dea voie înăuntru, nu cumva să facem la fel ca “doamna de la Bucureşti care a venit în primăvară să facă rău”. Până la urmă, nici nu mai intrăm în casă, rămânem în poartă să vorbim cu doamna Giugelea despre ajutorul primit, despre patimile mediatice prin care a trecut, dar mai ales despre locuinţa din columbeanit.

“I-am auzit pe domnul Columbeanu şi pe doamna Monica la o televiziune că au avut un proiect de prezentat în Franţa. Şi, mai mult ca sigur, acesta a fost proiectul, casa făcută pentru noi aici, la Băleşti. Plus că dânsul a şi zis ”, rezumă femeia intenţiile afaceristului. ”Au fost unele probleme, dar ceea ce a apărut în presă a fost mai mult inventat. Camerele erau ocupate de copii, nu cum s-a scris că nimeni nu locuieşte în corpul nou. Casa e locuibilă. Acum, să vedem cât resistă pereţii”, clarifică scurt Cornelia scandalul din aprilie. “Putem veni oricând să o luăm”

Curând, aflăm şi motivul reticenţei femeii de a ne primi în casă: responsabilii fabricii de la Târgu Cărbuneşti i-au pus în vedere să nu mai primească pe nimeni în casă fără aprobarea lor prealabilă. Investiţia de 1.3 miliarde de lei, cât i s-a spus Corneliei că ar fi costat totul, trebuie protejată de ochii indiscreţi: “Cei de la firmă ne-au zis că oricum casa nu e a noastră şi pot veni oricând să o dărâme. Oricum, ni s-a promis că se vor face acte de donaţie, dar n-a mai zis nimeni nimic”.

În aprilie n-au mai venit decât muncitorii să refacă ce era de refăcut. “Tot materialul se făcea nămol prin beci, pe unde au turnat. Se lua cu mâna. S-a turnat din nou beciul şi n-a mai fost nicio problemă”, explică situaţia actuală Cornelia. “Columbeanu plăteşte prost”

Columbeanitul a fost folosit pentru a tencui şi porţiunea veche a casei, iar Cornelia are o poveste de spus şi aici: “Domnul Columbeanu a zis ”.

Întrebată dacă responsabili ai firmei lui Irinel au mai venit să verifice starea construcţiei, femeia răspunde negativ: “Probabil cei de la firmă se bazează pe faptul că e lucru tare şi nu trebuie să mai vină să verifice”. În fine, subiectul presupusului faliment al fabricii de columbeanit este atins: “M-am mai întâlnit cu muncitorii care mi-au făcut şi mie casa, unii sunt chiar vecini de-ai mei, şi mi-au spus că au plecat de la firma domnului Columbeanu din cauza salariilor proaste. În rest, nu ştiu nimic”. Actul II. Capitalismul tăcut de la Cărbuneşti

Târgu Cărbuneşti n-ar fi atras niciodată atenţia dacă numele Columbeanu nu s-ar fi asociat cu oraşul acesta cu temperament de comună urbanizată prin ambiţiile industriale ale comunismului. Fabrica lui Irinel se află la capătul unei străzi şerpuite care găzduieşte nenumărate relicve ale unor ateliere de reparaţii ce sprijineau pe vremuri industria minieră din zonă. Adevărul este că n-am fi găsit-o niciodată dacă panourile obişnuite de circulaţie din oraş n-ar fi însoţite de pancarte vizibile ce indică direcţia spre “Construct Materia Columbeanu”.

Fabrica, în sine, este de fapt un complex de două-trei hale şi o clădire de birouri. Peisajul e clasic “afacerilor de provincie”: câţiva muncitori plimbându-se de colo colo, câini comunitari uşor agresivi şi o atmosferă lentă şi plicticoasă. “Motoarele turate la maxim” descrise de Iri pentru Capital ne rămân nevăzute şi neauzite. Înţelegem curând de ce, de la directorul tehnic al fabricii, Geo Cârstea, un domn jovial gata să clarifice atacurile din presă şi să prezică viitorul luminos al columbeanitului. Cercetătorii non-profit

“Acuzaţi ca n-au făcut nimic pentru Cărbuneşti, actualii responsabili ai oraşului au dat vina pe vechiul primar, pe Cristian Pasti, care a fost directorul nostru general. Discursul a fost de genul ”, explică Geo Cârstea. “Firma nu are absolut nicio problemă, tot ce s-a scris în ultima vreme este fals. Noi suntem în grafic”, continuă directorul. “În grafic” nu înseamnă însă nicidecum producţie zilnică sau nenumărate contracte cu diverşi furnizori sau constructori.

“Am mers şi mergem în continuare pe cercetare, avem etapele noastre, n-o să ne axăm pe construcţii”, susţine Geo Cârstea. În plus, “nu producem zilnic, deşi avem capacitatea să scoatem 240 de tone pe zi“. Înţelegem rapid că firma nu are profit, iar Irinel Columbeanu susţine financiar o afacere aflată încă, chiar şi la doi ani de la omologarea columbeanitului, în stadiul de cercetare. “Momentan suntem pe partea asta de cercetare, avem laborator, avem utilaje de montat. Nu putem să ieşim cu un material şi să avem surprize. Sunt teste care se fac periodic, trebuie să trecem şi noi peste intervalul ăsta de îngheţ-dezgheţ. Sperăm că la anul o să fim gata cu aceste evaluări şi-o să vedeţi o altă faţă de prezentare”, explică situaţia omul miliardarului.  Zeci de proiecte, o singură realizare

Proiecte de viitor sunt din plin. La Cluj şi la Ploieşti sunt deja constructori care utilizează materialul-minune, iar o hală metalică de 40 de metri înălţime va fi montată în viitor pentru mărirea capacităţii de producţie. Aşa ne asigură domnul Cârstea. În plus, Irinel Columbeanu e foarte dedicat afacerii, din moment ce vine o dată la două săptămâni să verifice starea lucrurilor.

Întrebat despre proiectul de la Băleşti, Geo Cârstea susţine că locuinţa n-a avut absolut nicio problemă. Nu îi spunem că am fost acolo şi că imaginea prezentată de familia Giugelea îl contrazice. “A rămas o cameră acolo, în corpul vechi, nezugravită, iar în presa aceea a apărut de parcă ar fi fost construită de noi. Dar n-a fost nicio problemă şi nu e nici acum”. Mai mult, ne spune Cârstea, “casa e a proprietarului. Noi ne ducem periodic să evaluăm starea construcţiei”.

Afacerist să fii, noroc să ai Şi pentru că speranţa moare ultima, tonul final nu poate fi decât unul plin de optimism: “Sunt firme interesate să cumpere patentul şi know-how-ul. Domnul Columbeanu însuşi mai vrea să deschidă două fabrici în România şi una în Austria”. La capătul unei aventuri jurnalistice ce ar fi trebuit să ne dezvăluie imaginea prodigioasă a unei afaceri, dar mai ales a unui afacerist – Irinel Columbeanu, ajungem la concluzia că investitorul de la Izvorani a ajuns exact de unde a plecat. Recunoaştem, a fost noroc chior!   VEZI FIŞIERE MULTIMEDIA ATAŞATE!!!

CITIŢI ŞI:

Irinel Columbeanu, file de poveste (1)