Cum era să o lichideze IRA pe „Iron Lady” Margaret Thatcher. Lupta dintre irlandezi și britanici a avut întotdeauna accente dintre cele mai dure. Irlandezii doreau unificarea Irlandei cu Irlanda de Nord care mai este și azi sub control britanic.

Lupta dintre irlandezi și britanici a avut întotdeauna accente dintre cele mai dure. Irlandezii doreau unificarea Irlandei cu Irlanda de Nord care mai este și azi sub control britanic.

Principala forță de rezistență a fost IRA care a avut și o aripă politică numită SinnFenn. În anii 80, în plin război rece, puțini credeau că IRA ar putea depune armele și s-ar ajunge la pace.

Armata Republicană Irlandeză sau IRA încă mai dorea să dea o lovitură de top Guvernului Britanic. Ținta a fost aleasă în persoana premierului conservator Margaret Thatcer. Aceasta se pronunțase prin multe măsuri impopulare pe plan intern, apărase Insulele Falkland-Malvine de invazia Argentinei.

Margaret Thatcher era o țintă

Pentru militanții IRA era o țintă perectă! În 1984, Armata Republicană Irlandeză (IRA), organizația teroristă care lupta pentru unificarea Irlandei, prin scoaterea Irlandei de Nord din uniunea cu Regatul Marii Britanii a fost pe punctul să asasineze guvernul britanic condus de conservatoarea Margareth Thatcher. Toți membrii guvernului și parlamentarii conservatori (tory) urmau să se reunească în toamna anului 1984, la Brighton, în Anglia, cu prilejul Conferinței Partidului Conservator.

În perioada 14-17 septembrie 1984, militantul IRA Patrick Magee (34 de ani) s-a cazat la Hotelul Great Brighton, din localitatea cu același nume, sub o identitate falsă, aceea a lui Robert Walsh.  El a ales o cameră, cu numărul 629, care se afla situată la etajul superior apartamentului unde urma să stea Margaret Tarcher.

Bomba cu explozie întârziată

A realizat o bombă cu explozie întârziată, plasată în baia camerei, realizată din 9kg de explozibil (Frangex), care urma să fie detonată de un mecanism confecționat din piese absolut inofensive și anume componente de aparat video-player și un dispozitiv de siguranță, numit Memo Park Timer.

Data la care bomba trebuia să acționeze era 12 octombrie 1984. Bomba a explodat la ora 2.54, Margaret Thatcher și soțul ei scăpând cu răni ușoare. Cei doi se treziseră devreme, Margareth având de lucru la discursul pe care urma să îl susțină. Fiind în sufrageria apartamaentului, a fost ferită de șocul exploziei care a distrus baia.

Totuși, 31 de parlamentari conservatori aflați în hotel au fost răniți, iar cinci au fost uciși (trei femei și doi bărbați). Nu a murit niciun membru al Cabinetului. Hotelul, contruit într-un stil victorian clasic, a rezistat exploziei, deși o parte din structura medie s-a prăbușit spre subsol, iar în fațadă a apărut o gaură destul de mare[1].

Atentatorul, condamnat pe viață și eliberat

Margaret Tatcher a fost condusă la Poliția Brighton, apoi, la 9,30 ea s-a prezentat la conferință, renunțând la retorica îndreptată firesc împotriva adversarilor laburiști. Ea a declarat că a fost un atentat la adresa democrației engleze. IRA a revendicat pe 13 octombrie 1984 atentatul. Patrick Magee a fost arestat la 24 iunie 1985, în Glasgow, în timp ce pregătea alte atentate cu bombă.

A fost condamnat la închisoare pe viață (s-au solicitat 8 pedepse de condamnare pe viață), în septembrie 1985. Totuși, Patrick Magee, după 14 ani, în 1999 a fost eliberat, în virtutea lui ”Good Friday Agreement”, deși inițial se ceruse eliberarea condiționată după cel puțin 35 ani de detenție.

 [1] John Campbell, Margaret Thatcher. The Iron Lady, Jonathan Cape, 2003, p. 420 și urm.