Pe holurile imensului Palat de Justiție din Cluj Napoca, Ionel Sărac, „avocatul romilor”, cum îi place să-și spună, este un personaj foarte cunoscut. Mic de statură, cu niște ochelari plasați strategic pe vârful nasului, „avocatul” Sărac iese în evidență prin costumele stridente pe care le poartă sau prin pantofii care imită pielea de tigru sau de leopard. A ajuns și personaj principal al unui roman de ficțiune scris de judecătorul clujean Lucian Cristea.

Biroul lui Ionel Sărac este pe holul instanțelor. Acolo își racolează clienții, în marea lor majoritate țigani, și, din când în când, câte un român naiv. Scrie cereri, intră în instanță, unde depune concluzii și cere probe, dezbate intens, dar nu ca avocat, ci ca reprezentant. O chichiță juridică perfect legală.

De altfel, Ionel Sărac nici nu este avocat. El are 58 de ani și este student în anul 3 la Istorie și student în anul 2 la Facultatea de Drept din cadrul UBB, după cum rezultă din carnetul de student. Primul an l-a făcut între 2003- 2004, iar al doilea, între 2010-2011. Restul, încă doi, mai are vreme.

Condamnat pentru înșelăciune

De curând, o clientă pentru care, culmea, a și câștigat procesul l-a dezamăgit: „După ce am câștigat cauza, când să plătească onorariul de avocat m-am trezit cu o plângere penală pentru înșelăciune, cum că ea nu a știut că eu nu sunt avocat”.

A urmat un proces pentru înșelăciune și a fost condamnat la instanța de fond pentru avocatură clandestină și înșelăciune, dar achitat definitiv la instanța de apel.

La scurt timp după achitare, Sărac a depus o cerere la Ambasada Indiei prin care solicită să primească cetățenia indiană și alta, la Ambasada României din India, unde să lucreze ca scrib sau consilier juridic.

„Sunt dispus să încep totul de la zero”

La 58 de ani, Ionel Sărac nu știe limba indiană, dar spune că, dacă va fi acceptată cererea de azil, o va învăța în câteva luni: „Să știți de la mine că nu este lucru ușor să iei viața de la capăt la 58 de ani. Dacă trebuie să învăț limba indiană, voi face și acest lucru. Știu că și acolo este greu, dar sunt dispus să încep totul de la zero”.

În cererea de repatriere, Ionel Sărac scrie că a auzit cu bucurie declarația ministrului de Externe al Indiei prin care îi cheamă pe toți țiganii acasă, și că autoritățile române l-au tot șicanat din cauza apartanenței lui la etnia țigănească: „Vă aduc la cunoștință cu sinceritate că, într-o dimineață, văzând știrea transmisă de dvs. pe un post TV, știre constând în aceea că indienii ne vor în țara mumă pe țiganii de pe întregul mapamond, mi-au curs în mod involuntar lacrimile de bucurie”.

Dispus să facă voluntariat

Sărac mai susține că încă de mic copil a învățat că țiganii din România provin din Nord -Vestul Indiei, din ținuturile Tarhii și Malabah. Apoi, la Facultatea de Istorie, Sărac s-a documentat mai mult și a ajuns la concluzia că are perfectă dreptate. La finalul cererii, Sărac este apoteotic: „Voi lucra pentru țiganii din India și, implicit, pentru populația autohtonă a Indiei până la adânci senectuți și chiar până la moarte, dacă va fi cazul chiar fără remunerație. Doresc să lucrez scrib – să scriu acte în registrul de evidență, să fac consiliere juridică sau socială și să întocmesc acte de stare civilă pe teritoriul Indiei”.

Fiii Indiei

În cursul lunii martie 2016, ministrul de Externe din India, Sushma Swaraj, a făcut o declarație explozivă la un congres internațional al țiganilor: „Voi sunteți fiii Indiei, care ați migrat și ați trăit în condiții grele de-a lungul veacurilor. Marea comunitate de 20 de milioane de țigani trăiește în mai mult de 30 de țări și toți sunt urmași ai străbunilor noștri”.