Invizibili, dar valoroși: cum merge înainte viața persoanelor cu dizabilități în România

Invizibili, dar valoroși: cum merge înainte viața persoanelor cu dizabilități în România

Persoanele cu dizabilități se confruntă zilnic cu bariere – vizibile și invizibile – în calea accesului la educație, muncă, sport sau viață culturală. Copiii cu tulburări din spectrul autist sunt adesea nevăzuți în școli, tinerii cu dizabilități intelectuale au puține oportunități să-și descopere talentele, cei cu dizabilități de vedere se confruntă cu lipsa resurselor adaptate propriilor nevoi, iar adulții se lovesc de discriminare și izolare socială la tot pasul. Dorința de a participa la viața societății, de a fi văzuți și de a aduce un plus de valoare în comunitate prin calitățile și abilitățile lor rămâne adesea neîmplinită, generând frustrări profunde.

Autism Voice, Proiect Voiajor, Climb Again, Animest și Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative sunt doar câteva dintre ONG-urile care arată că soluțiile există și funcționează. Organizațiile sunt sprijinite de Fundația Dacia pentru România prin programul de granturi „Mobilitatea contează” să înlăture barierele care stau în calea dezvoltării acestor persoane.

Prin sport adaptat, programe educaționale integrate, activități culturale și intervenții pentru incluziune profesională, copiii, tinerii și adulții cu dizabilități se mișcă în direcția potrivită. De Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități, marcată anual pe 3 decembrie, aducem în atenție povești care ne mișcă.

Busolă pentru persoanele care au nevoie de direcție

Proiect Voiajor și Autism Voice sunt două ONG-uri care își propun să înlăture bariere în calea accesului la piața muncii pentru persoanele aflate în situații de vulnerabilitate. Pentru o persoană cu dizabilități, un job nu înseamnă doar stabilitate financiară, ci drumul către independență, demnitate și recâștigarea încrederii în forțele proprii. Această barieră este adesea invizibilă, construită din prejudecăți, din lipsa de informație și din procese de recrutare neadaptate.

„Proiectul dezvoltat cu ajutorul Fundației Dacia pentru România, Jobs4all, urmărește crearea unui model integrat de intervenție, care adresează și nevoile persoanelor cu dizabilități, dar și provocările angajatorilor. Oferim o platformă digitală unde candidații pot să aplice, să învețe și să interacționeze cu angajatorii, fără a fi nevoie să se deplaseze la sediul angajatorului pentru fiecare etapă preliminară. Vrem ca singura mobilitate care contează să fie cea a ideilor și a competențelor”, spune Ioana Buzzi, Director General Proiect Voiajor.

Jobs4all, punți către o lume în care talentul nu are bariere

„M-am angajat prin Jobs4all după ce un recrutor mi-a remarcat profilul și m-a contactat. Pentru mine, acest lucru a însemnat mult mai mult decât un simplu job. A fost dovada că cineva vede potențialul dincolo de dizabilitate. Cred cu toată inima că dizabilitatea nu este o alegere, dar felul în care societatea ne privește poate fi schimbat. Iar Jobs4all face exact asta: aduce în lumină oameni care merită să fie văzuți, apreciați și integrați. Platforma este un pas înainte: o punte între companii și persoane cu dizabilități, o șansă reală de a construi împreună ceva valoros și demn. Pentru mine a fost începutul unui nou capitol”, povestește una dintre participante care a reușit să se angajeze la una din cele mai mari bănci.

30 de persoane cu dizabilități vor fi înregistrate pe platforma digitală Jobs4all și vor beneficia de sesiuni individuale de consiliere, acces la cursuri online adaptate și mentorat. Sesiunile de consiliere pot include, în funcție de nevoi: orientare în carieră, ghidaj în crearea unui CV, pregătire pentru interviuri, recomandări de joburi și altele. Asociația oferă consultanță personalizată și pentru angajatori, pentru a se asigura că anumite roluri sunt potrivite pentru persoanele cu dizabilități.

„Creăm o punte sigură către companii verificate, care sunt pregătite să ofere un mediu de lucru adaptat și care văd dincolo de etichete. În viața de zi cu zi, asta se traduce printr-un proces de căutare a unui job mai puțin stresant și cu șanse reale de succes. Ne dorim ca fiecare persoană pe care o sprijinim să poată spune cu încredere: „Mă duc la muncă”, bucurându-se de independența și împlinirea pe care le merită”, mai spune Ioana Buzzi.

Asociația își dorește să le arate oamenilor că persoanele cu dizabilități fac parte dintr-o comunitate a rezilienței, dincolo de diagnostice și etichete. Un tânăr IT-ist cu deficiențe de vedere, care navighează linii de cod cu o viteză uimitoare folosind un cititor de ecran. O mamă în scaun rulant care jonglează cu responsabilitățile de familie și un serviciu remote în relația cu clienții, cu o empatie extraordinară. Ei nu sunt definiți de ceea ce nu pot face, ci de modurile creative și ingenioase în care au învățat să facă lucrurile.

Sunt maeștri în rezolvarea de probleme, pentru că viața lor de zi cu zi este un exercițiu continuu de adaptare. Sunt loiali, muncitori și aduc în orice echipă o perspectivă unică și o doză uriașă de umanitate. Nu au nevoie de milă, ci doar de o șansă corectă.

Asociația Proiect Voiajor a pornit pe acest drum inspirată de poveștile de reziliență și de determinarea pe care le-a întâlnit la fiecare pas, dar și frustrată de rata extrem de scăzută de angajare a persoanelor cu dizabilități din România.

Kitul de prim ajutor la muncă pentru persoanele neurodivergente

„Am întâlnit un tânăr care, după ce a absolvit facultatea, a depus peste 50 de CV-uri. Răspunsul cel mai frecvent? Tăcerea. Nu pentru că nu avea competențe, ci pentru că eticheta autismului, ADHD, OCD sau depresie speria angajatorii. Când l-am văzut lucrând într-un atelier de grafică, cu pasiune și precizie, am înțeles cât de nedrept este ca barierele invizibile să îi țină pe loc”, povestește Nicoleta Orlea, Director de Comunicare și Fundraising, WIC (Women, Infants, and Children) Specialist, Autism Voice.

20 de tineri și adulți cu Tulburare de Spectru Autist (TSA) și alte neurodivergențe (ADHD, dislexie, tulburări obsesiv-compulsive, s.a.) vor beneficia în cadrul proiectului sprijinit de Fundația Dacia pentru România, „Work Aid Kit”, de evaluare vocațională, consiliere, formare profesională și sprijin în angajare pe o perioadă de 9 luni. Mai mult, 10 companii vor participa la traininguri pe teme ce țin de incluziunea la locul de muncă a persoanelor neurodivergente.

Autism Voice va susține workshop-uri despre neurodiversitate pe piața muncii și în universități din București, Cluj, Timișoara, Constanța și Iași. În plus, va lansa un Ghid de incluziune a neurodivergenței pe piața muncii, disponibil în format fizic și digital, destinat companiilor cu peste 50 de angajați.

Direcții noi pentru tinerii care își caută drumul

Andrei are 22 de ani și este diagnosticat cu TSA (Autism) și ADHD. Îi plac grafica și jocurile video și este înzestrat cu o creativitate uimitoare. Totuși, fără sprijin, drumul lui profesional riscă să rămână un vis neterminat. În cadrul unui atelier organizat de Autism Voice, Andrei a creat un logo pentru o companie fictivă. Liniile erau atât de precise și culorile atât de vii încât o participantă, director HR, a întrebat imediat: „De ce nu lucrează deja într-o agenție de design?”.

„Aceasta este realitatea: talentul există, trebuie doar să fie văzut. Noi vrem ca oamenii să știe că Andrei nu este „o excepție”, ci parte dintr-o generație de tineri care pot contribui la economia și cultura noastră – dacă li se oferă șansa”, explică Nicoleta Orlea.

Inițiativa Autism Voice urmărește crearea unei rețele de angajatori incluzivi, care să devină o practică firească în mediul de afaceri românesc și schimbarea percepției publice.

„Nu știam cât potențial se ascunde în acești tineri, până nu i-am văzut lucrând”

Pentru Autism Voice, succesul proiectului „Work Aid Kit” nu se măsoară doar în cifre, ci în povești de viață. Un tânăr care semnează primul lui contract de muncă. O companie care devine pionier al incluziunii. Profesori universitari care învață cum pot susține studenții neurodivergenți.

„Când am întrebat un tânăr cu care lucrăm „Cum știi că ești fericit la noul tău job?”, el ne-a răspuns simplu: „Când colegii mă invită la cafea și mă întreabă cum sunt.” Aceasta este măsura succesului: nu doar o semnătură pe un contract, ci apartenența reală la o comunitate”, mai spune Nicoleta Orlea.

Fondată în 2008, organizația Autism Voice a construit centre de terapie, a format peste 10.000 de specialiști, a introdus în nomenclator meseria de terapeut ABA (Analiza Aplicată a Comportamentului) - terapeut specializat în știința învățării și știința comportamentală - și a oferit anual peste 200.000 de ore de terapie.

Copiii cu deficiențe de vedere fac Pași spre Vârfuri

Pentru un copil nevăzător, fiecare pas necunoscut este o provocare. Barierele nu sunt doar fizice - borduri de pe stradă sau scări fără balustradă -, ci și sociale - teama de a se rătăci, de a fi lăsat singur afară, de a fi dependent mereu de altcineva, de a fi tratat „altfel” decât ceilalți.

Asociația Club Sportiv Climb Again dărâmă zi de zi aceste ziduri invizibile și le arată copiilor și tinerilor cu dizabilități că și ei pot face escaladă sportivă, depășindu-și limitele și fricile. Timp de un an, în cadrul proiectului „Pași spre Vârfuri” sprijinit de Fundația Dacia pentru România, 30 de copii și tineri din București, Buzău și Iași, elevi ai școlilor speciale pentru deficienți de vedere, vor participa la ședințe de terapie prin escaladă, la 3 ateliere de mobilitate și deprinderi de viață independentă prin folosirea bastonului alb și un festival în care sunt celebrate diversitatea și incluziunea.

„În primul rând, elevii vor învăța să folosească și să se deplaseze cu ajutorul bastonului alb – simbol al independenței pentru deficienți de vedere, își vor dezvolta abilitățile motrice, postura, vor învăța să se orienteze în timpul mersului, să înțeleagă noțiuni noi și abstracte pentru ei. Vor învăța să-și folosească mai bine simțul tactil pentru înțelegerea spațiului și a relațiilor spațiale. Își vor dezvolta limbajul și abilitatea de a socializa, stima de sine, curajul”, povestește Antoaneta Barbu, Director Program Dizabilitate și Manager al Lotului Național de Para Climbing.

Escaladă peste nesiguranță până la autonomie

Copiii cu dizabilități de vedere se confruntă și cu o serie de alte vulnerabilități: întârzieri în dezvoltarea motorie, în coordonarea membrelor și dezvoltarea senzorială. Vorbim apoi de abilități reduse de coordonare și organizare a elementelor la un nivel ridicat de abstractizare, dificultăți în verificarea informației, în însușirea abilităților de autoservire (îmbrăcat, mâncat, igienă personală, ceea ce oferă un sentiment de neputință permanentă) și dificultăți relaționale. Copilul poate părea dezinteresat și necomunicativ, deoarece indicatorii vizuali sau expresiile faciale nu oferă informații despre ceilalți și ajunge să fie evitat sau, din contră, protejat în exces, mai spun reprezentanții Climb Again. Cum schimbăm acest lucru? Unul din răspunsuri este: sportul!

„În ceea ce facem, ne ghidăm după principiul educației experiențiale și folosim sportul ca instrument principal de dezvoltare psiho-emoțională și psihomotorie a copiilor. Escalada, ca formă de terapie alternativă, are potențialul de a schimba atitudinea majorității față de persoanele cu dizabilități, favorizând învățarea reciprocă, dezvoltarea mobilității fizice, creșterea stimei de sine, creșterea coeziunii sociale”, mai spune Antoaneta Barbu.

Încă din 2014, Climb Again organizează sesiuni de escaladă adaptată, ateliere de orientare și mobilitate pentru copiii și tinerii nevăzători. Acolo, „la înălțime”, copiii încep să prindă tot mai multă încredere în ei. Ajung astfel să meargă singuri la școală sau în diverse locuri folosind bastonul alb, încep să aibă curaj să socializeze, își dezvoltă musculatura și chiar devin campioni la Para Escaladă. Exemple pentru alții ca ei.

Sportivii care au dat speranță pentru generațiilor viitoare

Proiectul „Pași spre Vârfuri” a fost inspirat de experiențele a doi tineri cu dizabilități de vedere din Lotul Național de Para Climbing, deveniți campioni mondiali, Răzvan Nedu și Cosmin Candoi. Răzvan și Cosmin au demonstrat că un copil nevăzător se poate bucura de mișcare, de viață și poate ajunge să strălucească pe cele mai mari scene ale Para Climbing-ului la nivel mondial – dacă primește o șansă.

„Escalada mi-a schimbat foarte mult viața și e important să oferim aceste șanse cât mai multor elevi din școlile speciale. Fiecare copil nevăzător merită șansa de a urca propriul său vârf și de a descoperi libertatea mișcării și libertatea de a fi el însuși într-o lume incluzivă”, povestește Răzvan Nedu, antrenor de escaladă pentru copii.

În peste 10 ani de activitate, Asociația Club Sportiv Climb Again a deschis trei centre de terapie prin escaladă la București, Iași și Nucșoara (jud. Argeș), a dezvoltat Lotul Național de Para Climbing și a oferit 170.000 de ore de terapie pentru peste 3.000 de copii și tineri cu diverse deficiențe. Rezultatele lor includ și 77 de medalii câștigate de sportivii cu dizabilități la competiții internaționale de Para Climbing.

Cultura, un spațiu sigur pentru toți

Asociația Animest oferă persoanelor cu diverse abilități senzoriale acces la cultură prin intermediul programului „Animest SUPER”. Scopul este de a înlătura barierele care încă nu permit tuturor oamenilor să participe plenar la viața culturală și socială, în același timp, în același spațiu.

Entuziasmul cu care au fost primite încercările asociației de a organiza proiecții de film incluzive, deschiderea din partea comunității cu deficiențe de auz și interesul profesorilor din școlile speciale de a veni la cinema și de a folosi filmul într-un cadru educativ au fost surse de inspirație pentru asociație.

„Pentru că ne-am făcut tot mai mulți prieteni surzi, am vrea ca lumea să-i cunoască mai bine. Am vrea ca oamenii să știe că pot face orice, numai că nu aud. Au o cultură bogată, de care sunt foarte mândri, sunt persoane la fel de creative și sociabile ca oricine altcineva și au dreptul la cultură în limba lor maternă, limba semnelor”, spune Ligia Soare, coordonatoarea proiectelor de accesibilizare la Animest.

Animația, limbaj universal pentru incluziune

Programul propus gravitează în jurul filmelor de animație europene de calitate, titluri recent premiate la festivaluri internaționale, care oferă ocazia de a învăța ceva util și de a exprima punctul de vedere într-un context care încurajează diferențele de opinie și diversitatea modurilor de a ne spune părerea: în româna vorbită, în limba română a semnelor, în scris sau în mod artistic, în cadru școlar.

Programul include 12 proiecții de film, în variantă accesibilizată pentru diverse abilități senzoriale, în 6 orașe din toată țara, cu ecrane mari în 3 cinematografe, 3 școli speciale, un teatru și o școală de vară. Fiecare proiecție va fi urmată de sesiuni de Q&A, discuții, quiz-uri, momente de socializare, toate gândite în mod incluziv. Programul este completat de două sesiuni de masterclass-training interactiv pentru organizatori de evenimente culturale, profesioniști din cinematografe și cadre didactice din școli speciale.

„Misiunea noastră este să folosim animația, un gen de film prietenos și potrivit tuturor, pentru a aduce oamenii împreună într-un spațiu în care fiecare este respectat, în care oricine să se simtă în siguranță și să simtă că evenimentul a fost pregătit cu gândul la nevoile și preferințele fiecăruia”, mai spune Ligia Soare.

Asociația Animest a fost înființată în 2014, având ca obiect de activitate organizarea de festivaluri de film și evenimente culturale. Scopul asociației este de a promova filmul de animație în general și filmele animate românești în particular, în România și în străinătate, de a susține educația cinematografică și de a facilita mobilitatea culturală.

EduSMart – mobilitatea care dă curaj pentru o viață mai bună

Asociația Pacienților cu Afecțiuni Neurodegenerative (APAN) își propune să redea persoanelor cu scleroză multiplă curajul de a trăi cu sens, prin kinetoterapie și yoga, dans adaptat, dar și sesiuni de psihoterapie și ateliere de dezvoltare personală și leadership care le oferă bucuria de a se mișca din nou cu încredere.

Persoanele cu scleroză multiplă se lovesc zilnic de bariere invizibile, dar greu de gestionat - izolarea socială și sentimentul că nu mai aparțin lumii din jur; dificultatea de a se deplasa și lipsa de oportunități adaptate mobilității lor; lipsa accesului la resurse psihologice și educaționale accesibile; pierderea încrederii în propriul corp și în forțele proprii.

Scleroza multiplă este o boală în care sistemul imunitar atacă, în mod greșit, teaca de mielină – „protectorul” care învelește și izolează neuronii. Când această protecție este deteriorată, semnalele trimise de creier nu mai ajung corect la zonele din corp pe care ar trebui să le controleze sau, în cel mai rău caz, nu mai ajung deloc.

Pe măsură ce mielina și uneori chiar neuronii sunt afectați sau deteriorați complet, comunicarea dintre creier și organism se întrerupe sau încetinește. De aici apar simptome precum: pareze, probleme de coordonare și echilibru, amorțeli și furnicături (parestezii), vedere încețoșată sau dublă, oboseală intensă, dificultăți de concentrare sau memorie, rigiditate musculară sau spasme, probleme de vorbire sau de mers sau alte manifestări care pot varia foarte mult de la o persoană la alta.

Scleroza multiplă afectează de obicei adulți tineri, între 20 și 40 de ani, și poate evolua în pusee (episoade) sau progresiv, în timp, în funcție de tipul bolii.

„EduSMart înseamnă puterea de a continua. Este despre oameni care, deși au primit un diagnostic greu, aleg să meargă mai departe, pas cu pas, cu speranță și curaj. Este dovada că atunci când ne sprijinim unii pe alții, barierele se transformă în drumuri deschise”, povestește Isabelle Măcelaru, membră în board executiv APAN.

Comunitatea care nu renunță la visuri

Persoanele cu scleroză multiplă nu sunt doar „pacienți”, ci oameni care au visuri, familii, planuri și pasiuni. Unii sunt tineri aflați la început de carieră, care își doresc să-și clădească un viitor în ciuda oboselii și a recăderilor. Alții sunt părinți care își doresc să rămână activi pentru copiii lor. Sunt și bunici care speră să aibă energia de a se juca cu nepoții.

Asociația își dorește ca oamenii să știe că scleroza multiplă nu definește cine sunt aceste persoane. În spatele diagnosticului se află profesori, studenți, artiști, informaticieni, părinți, oameni care își doresc să contribuie și să fie parte activă a societății. Prin proiectele lor, asociația le redă această șansă.

„De exemplu, o tânără diagnosticată la 28 de ani cu scleroză multiplă ne spunea că cel mai greu nu a fost să accepte tratamentele, ci să accepte stigma și izolarea – teama de a nu mai fi înțeleasă și de a nu mai avea un loc în societate. Astăzi, prin sprijinul comunității, ea a revenit la studiile universitare și își dorește să devină psiholog, pentru a ajuta și alți pacienți”, mai spune Isabelle Măcelaru.

De peste 9 ani, APAN aduce împreună persoane diagnosticate, familiile lor, profesioniști și specialiști din domeniul sănătății.

Când „Mobilitatea contează”, România se mișcă!

Fundația Dacia pentru România (FDpR), organizație non-profit având ca scop să contribuie la o Românie care își recunoaște și valorifică potențialul uman, lansată în aprilie 2025, sprijină 35 de ONG-uri, timp de un an, în cadrul programului de granturi „Mobilitatea contează”, pentru a înlătura bariere de mobilitate fizică și socială în calea a trei tipuri de acces: la educație, la piața muncii și la cultură. Valoarea totală a granturilor este de 1 milion de euro, pentru 13.544 beneficiari la nivel național.

Mesajul Programului „Mobilitatea contează” este amplificat prin campania națională „România se mișcă”, prin care Fundația Dacia pentru România își propune să crească gradul de conștientizare publică asupra mobilității fizice și sociale ca o necesitate pentru a construi un viitor, nu ca un privilegiu.