Evenimentul Zilei > Opinii > Invitatii EVZ > Încă o posibilă dezamăgire
Încă o posibilă dezamăgire

Încă o posibilă dezamăgire

Foarte mulți politicieni au încercat pe cont propriu să se reinventeze politic, atunci când au ieșit din prim-planul politicii sau, fiind în exercitarea unei funcții, au intrat în conflict deschis cu conducerile de partid și au căutat altă formă de afirmare.

Vorbind pe placul lor, au vrut să-și ducă ideile și principiile mai departe. Foarte puțini au avut însă succes. Un partid e greu de construit și aproape toate fracțiunile politice desprinse din partidul-mamă, n-au reușit să supraviețuiască. Primele sciziuni care au dus la formarea de noi partide au fost în cadrul PNL, prin plecarea tinerilor de atunci, C.P. Tăriceanu, Dinu Patriciu și alții. Formațiunea a avut viață scurtă, tinerii de atunci reorientându-se într-un final în vechea formațiune. Au urmat o serie de inițiative, mai mult sau mai puțin personale, iar rezultatele le vedem astăzi. Singurele proiecte care au reușit sunt cele inițiate de Traian Băsescu și Theodor Stolojan. PMP de astăzi este un partid trecut prin toate cele patru rânduri de alegeri (prezidențiale, locale, europarlamentare și parlamentare), cu rezultate bune. Celălalt partid, PLD, a trecut testul europarlamentarelor. După fuziunea cu PD, noul partid  a câștigat toate alegerile din perioada 2007-2009.

În galeria încercărilor nereușite îi regăsim pe Victor Ciorbea, Teodor Meleșcanu,   Emil Constantinescu, Mircea Geoană, Mihai Răzvan Ungureanu, Monica Macovei. Toți la un moment dat au beneficiat de un grad ridicat de încredere, care ulterior s-a risipit, de fiecare dată ei fiind principalii actori care au dus și la prăbușirea proiectelor politice pe care le-au început din proprie inițiativă. Sigur că de multe ori, demersul a fost sincer, scopul a fost unul în regulă, însă forma de punere în practică, lipsa de viziune pentru a putea duce la capăt un astfel de demers a dus la falimentarea unor idei și a proiectului în sine. Pentru unii au fost proiecte născute din orgoliu, iar rezultatele erau previzibile.

Problema esențială este însă alta. Foarte mulți tineri, oameni care și-au pus speranța în aceste personalități, care sunt dedicați și au chemare pentru viața publică au fost pierduți. Ei s-au înrolat în noile formațiuni sub imboldul că vor schimba societatea, felul de a face politică. Liderii lor au invocat faptul că ei sunt nepătați, iar politica viitoare se va face transparent, onest și în slujba țării. Adică o politică a valorilor și a promovării pe merit. Cei mai mulți au intrat în luptă deschisă, mulți dintre ei fiind vocali și bine instruiți. Din nefericire toate aceste energii pozitive, tot entuziasmul și buna credință a acestor oameni au fost irosite în așa-zisele proiecte politice. Zeci de mii de tineri care au intrat în politică, bazându-se strict pe bunele intenții ale personalităților amintite au rămas dezamăgiți, astăzi întorcându-se la preocupările de dinainte, cu o frustrare destul de greu de șters. Din punct de vedere politic acești tineri entuziaști au fost pierduți, iar pierderea e mult mai mare decât și-o imaginează unii. Majoritatea celor care au fost angajați în astfel de demersuri, sunt pe margine, societatea i-a pierdut.

 Nu același lucru li s-a întâmplat celor în care și-au pus nădejdea. Victor Ciorbea este Avocatul Poporului, un personaj care beneficia în anii 90 de 70% încredere. Astăzi este simbolul trădării față de cei care l-au urmat. Teodor Meleșcanu a fost ministru de externe iar după eșecul din anii 2000 s-a repliat rapid și a ajuns senator, ministru al apărării, director SRI, ministru de externe, senator și din nou ministru de externe.  Mircea Geoană, după ce a tras după el o parte din susținători pentru a forma un alt partid, i-a lăsat baltă și a revenit pe listele PSD, salvându-se în poziția de senator. Mihai Răzvan Ungureanu și-a părăsit repede foștii colegi din Forța Civică, asigurându-și poziția de șef al SIE. Mulți dintre membrii formațiunii, care avea acoperire națională, au fost trecuți pe linie moartă în noul PNL, deși majoritatea erau tineri cu profesii bune, cu pregătire mult peste media partidelor mari. Majoritatea nu mai fac politică. Monica Macovei a atras mii de tineri entuziaști în noul proiect, aceștia angajându-se într-o campanie urbană, modernă, fresh, majoritatea dintre ei fiind persoane calificate, cu salarii mari, tineri foarte buni pentru politică, dar care astăzi au capitulat, fiind dezamăgiți de managementul neperformant din organizație. Lipsa leadership-ului a dus la dezintegrarea partidului. Puțini dintre ei se regăsesc în noul USR. Monica Macovei este în continuare europarlamentar.

Vorbim de o pierdere imensă în societate. Zeci de mii de tineri, în principal, au fost sacrificați , viitorul lor politic fiind închis. Foarte puțini ar încerca un nou proiect având experiența anterioară, iar înscrierea într-un alt partid le-ar aduce stigmatul traseismului, fiindcă și aici se vorbește la grămadă. După unii și Nicolae Iorga, Alexandru Vaida-Voevod sau chiar Traian Băsescu sunt traseiști politici. Dar despre asta altădată. Numărul celor care în mod natural se înhamă la proiecte politico-civice este peste tot unul relativ redus, ceea ce înseamnă o pierdere foarte mare.  Acest gol este umplut, asigurat de așa-zișii pragmatici ai politicii românești. Slugile șefilor, oportuniștii funcțiilor publice bine plătite, tinerii fără ocupație, care fac orice pentru un post de director, unde câștigă bine fără să facă nimic. Ceilalți muncesc acolo unde pot, pe bani mai puțini, având responsabilități. Îi vedem pe facebook unde continuă să vorbească, să facă opoziție, scoțând în evidență în continuare abuzurile, neajunsurile și proasta administrare a țării. Din păcate fără rezultate și efecte concrete.

Astăzi Dacian Cioloș ne spune că se va implica și el într-un fel de mișcare politico-civică pentru a-și duce mai departe ideile pe care a încercat să le promoveze în această campanie electorală. Cred că este un demers nereușit. Cred că dacă s-ar fi angajat politic alături de USR, așa cum am scris într-un alt editorial, și ar fi candidat din partea lor, astăzi ar fi fost vocea credibilă a opoziției. Ar fi fost un mare câștig. Vedem ce gol s-a creat. Era previzibil ținând cont de situația din PNL. Dacă astăzi ar fi asimilat de același USR și ar deveni liderul acestei formațiuni ar putea fi persoana care ar putea coagula dreapta românească în perspectiva viitoarelor alegeri. Și cred că ar mai putea face acest lucru. Dar dacă săptămânile viitoare o mai scaldă așa cum a scăldat-o cu poziția din campanie, că este independent dar nu de tot, va pierde. Și mulți români vor pierde. Din nou. Ar fi păcat ca un om cu atâtea calități să facă aceeași greșeală. Toată această încredere, de care încă mai beneficiază Dacian Cioloș se va pierde și ce este pierdut în politică nu se mai poate recupera decât foarte greu. Iar dacă nu se ivesc conjuncturi favorabile, nu se recuperează niciodată.  

 

 

Publicat in categoriile: Invitatii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: