De 7 ani formam o familie. Totusi, opiniile noastre in privinta acestui subiect nu prea coincid.

Cele doua aripi

Cata vreme fiecare dintre noi isi va dori sa provina dintr-o familie, sa fi fost crescut de catre o mama si de catre un tata, impreuna si nu separat, pe care sa se duca sa-i viziteze si sa-i gaseasca linistiti si sanatosi, familia va ramane celula de baza a societatii.       Poate ca nu stim prea bine sa ne traim prezentul, insa pe termen lung toti vrem in intimitatea fiintei noastre sa fim parte dintr-o familie. Toti tanjim dupa un „acasa”. Femeia isi doreste sa se marite, barbatul vrea sa fie mandru de copiii lui. Aceste lucruri ne aduc impreuna si ne indeamna sa construim.       Societatea actuala, desi ii ofera omului posibilitatea de a se dezvolta in plan individual, nu face mai nimic pentru familia lui. Obsedat de autorealizare si de putere, omul incepe sa creada ca merita mai mult, il asaza pe „eu” inaintea lui „noi” si incepe sa viseze la o libertate care este, de fapt, o forma mascata de autoidolatrie.

Jean-Jacques Rousseau afirma ca diferenta dintre om si animal o da libertatea. Ma inclin in fata acestor cuvinte si cred ca omul nici macar nu-si doreste sa fie liber. Mereu ne dorim sa apartinem de ceva, de cineva, si este motivul pentru care ne casatorim.

Intotdeauna o vom face: plini de iluzii si de vise la tinerete, cu incredere la maturitate si purtand spaima singuratatii la batranete. Vrem sa fim parte dintr-un intreg, chiar daca uneori ciobit si iluzoriu, fie si pentru umilul motiv de-a avea un echilibru. Nicio pasare nu poate zbura cu o singura aripa. (Elena Georgescu)

Singuratate in doi

Da, familia este celula societatii. In ea, multe cupluri petrec in lanturi grele sentinte pe viata, fara drept de apel. De fapt, condamnari la moarte lenta, prin asfixiere reciproca. Cate cupluri casatorite in care sotii nu se pot privi in ochi nu ati vazut, parteneriate strategice intru cumpararea unei case si a unei masini, societati cu doi actionari ce impartasesc doar nefericirea?

Eu cred ca, daca nu esti sigur ca ti-ai gasit perechea, nu trebuie sa fugi la primarie si, mai ales, nu trebuie sa faci un copil. Libertatea nu e altceva decat curajul de a fi tu insuti si de a-ti alege drumul. Whitehead spunea ca „Dumnezeu este ceea ce face omul din singuratatea sa”.

Multi oameni care nu se simt bine cu ei insisi schimba o celula cu alta, pe care o populeaza cu alti prizonieri si din care nu mai pot evada, si o singuratate onorabila cu o decrepitudine in doi, apoi in trei, in patru...

Cum stii ca ti-ai gasit perechea? Daca ai petrecut suficient timp cu tine insuti, daca ai inotat prin viata cu folos si ai capatat experienta, pur si simplu vei sti. Asa ceva nu se invata, ci se intelege, insa numai daca ti-ai acordat suficient timp.

Iar daca nu e ea aceea, iar daca nu e el acela, orice secunda petrecuta in plus alaturi de acea persoana e doar un lant in plus atarnat de glezna si o clipa in minus din posibila ta fericire ulterioara.

Si daca nu se intampla, nu trebuie sa disperi. Te ai pe tine, cea mai importanta persoana din viata ta, omul de care, orice ai face, nu trebuie sa divortezi niciodata. (Adrian Georgescu)

www.adriangeorgescu.ro