Evenimentul Zilei > Politica > În 1990, CORNELIU COPOSU a fost huiduit la prima Zi Naţională a României după Revoluţie
În 1990, CORNELIU COPOSU a fost huiduit la prima Zi Naţională a României după Revoluţie

În 1990, CORNELIU COPOSU a fost huiduit la prima Zi Naţională a României după Revoluţie

Prima zi în care 1 Decembrie a fost sărbătorită drept Ziua Națională a României a fost marcată de huiduielile de la Alba Iulia, din timpul discursului rostit de Corneliu Coposu.

În 2012, jurnalistul și scriitorul Marius Ghilezan a explicat pe blogul său de ce a fost huiduit Corneliu Coposu. Prezent la Alba Iulia, în calitate de jurnalist, Ghilezan nota că “fel de fel de agitatori vorbeau despre «cei care nu au mâncat salam cu soia», despre «Corneliu Coposu care punea botniţe ţăranilor să nu mănânce struguri, pe vremea când era moşier». Nimic despre moartea fruntaşilor ţărănişti la Gherla, la Periprava, la Canal. Ură şi paltoane negre. Extrem de lucioase, în contrast, cuşmele ţărăneşti ţuguiau mirări subiective”.

În legătură cu evenimentele de la Alba-Iulia de la 1 Decembrie 1990, jurnalistul şi-a amintit că “după Ion Iliescu şi Petre Roman au urmat la microfon liderii opoziţiei”. “La apariţia lui Corneliu Coposu, într-o ţinută sobră, îmbrăcat într-un trenci negru, asemenea raglanelor preoţeşti catolice, cu părul alb sclipitor, ca la un semn, s-a pornit tornada de fluierături şi huiduieli. Impasibil, cel poreclit de Ţuţea “Seniorul,” şi-a ţinut discursul până la capăt. Avea ce spune şi ce mărturisi generaţilor de ieri, de azi şi de mâine”, a explicat Ghilezan care era atmosfera la acel eveniment.

“Cum pronunţa numele marilor arhitecţi ai Unirii, corul se înteţea. Tremura şi tribuna. Rândaşii nu înţelegeau mesajul. Agitatorii zbierau. Griul din ei se amplifica într-un gri sonor. De ură şi de tropăituri smerenia fugise-n catedrală. În extaz, Petre Roman conducea corul de injurii. Îşi agita mâna în sus, de parcă deşuruba ghiventul picurătorului chinezesc din temniţele, în care asupriţii n-au visat niciodată să fie asupritori, dar suportau lovituri cadenţate, reci, plescăitoare”, a mai scris Marius Ghilezan în articolul său.