Prima menţionare a iepuraşului de Paşti apare în Germania, în anul 1590. În unele regiuni din această ţară se credea că iepuraşul aduce ouăle roşii în Joia Mare şi pe cele colorate în noaptea dinaintea Paştelui. Germanii au adus cu ei simbolul iepuraşului pascal în America, unde abia după 1865 devine răspândit. De fapt, sărbătoarea Paştelui nu era celebrată în America până la acea dată.
Din vremuri imemoriale, "sacrul" s-a amestecat cu "păgânul", în credinţe şi rituri.
Deşteptarea naturii
Pentru a găsi explicaţia imaginii "ou şi iepure", trebuie să căutam în negura timpului, mult înainte de Hristos. Primăvara era o perioadă sacră pentru adoratorii fenicieni ai sexului. Simbolurile zeiţei fertilităţii, "Astarté" sau "Istar", erau oul şi iepurele de câmp. În unele statui este reprezentată cu oul în mâna stânga şi iepurele în dreapta.
Popularitatea acestei zeităţi se datora, în parte, amplei răspândiri pe care a avut-o, în antichitate, prostituţia sacră ca parte a cultului. În Cartagina s-au descoperit urne de culori strălucitoare, sub morminte ridicate în onoarea zeiţei Iştar, care conţineau oase carbonizate de copii şi adolescenţi.
Părinţii acestor victime infantile erau persoane de rang înalt care credeau că zeii le vor binecuvânta bogaţiile prin ofrandele date. Şi aşa a fuzionat semnificaţia creştină cu ceremoniile pagâne, sărbătorirea deşteptării naturii convertindu-se în bucuria pentru învierea lui Hristos.
<iframe width="633 height="315" src="http://www.youtube.com/embed/IYN4HVjtmVQ" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>