Într-un interviu pentru sociologul Vasile Dâncu, în revista Sinteze, directorul SRI vorbește despre modul în care corupția afectează funcționarea statului.

„Un politic mai puternic este un politic mai puțin corupt, care se poate manifesta, într-adevăr, mai liber, în forță, fără șantaj, în forță cu programe, cu proiecte, și poate negocia mai bine în plan extern, pentru stat, poate reprezenta statul mai bine”, explică George Maior. Fără să nominalizeze pe nimeni, el spune că politicienii vor suspecta „întotdeauna” serviciile care se ocupă de această zonă. „Normal că politicul va suspecta întotdeauna serviciile care se ocupă și de această zonă, și din acest punct de vedere trebuie să rezistăm la presiuni, ne asumăm misiunea noastră”, a declarat directorul SRI, în interviul din revista Sinteze. În urmă cu doi ani, președintele Traian Băsescu lăuda rolul serviciului condus de Maior în combaterea corupției. „SRI este structura statului care desfășoară cea mai completă acțiune de prevenire a cazurilor de corupție”, spunea Băsescu, în februarie 2012.

Presiunea politicului pe instituții

Directorul SRI a discutat cu sociologul Vasile Dâncu despre rolul statului și „vulnerabilitatea” pe care politica o aduce societății. Vorbind despre presiunea pe care politicul o poate face asupra instituțiilor, inclusiv cele din sfera privată, Maior a spus: „Este păcat, ele trebuie să aibă un cadru liber de manifestare, de creștere, de potențare a forței, de expresie, de asertare a identității și nu să fie într-un fel supuse acestei presiuni, în veșnică antagonie cu statul, în veșnică spaimă legată de intruziunea statului, de omnipotența sa, omniprezența sa în zone care ar trebui să fie, repet, libere în sensul cel mai larg”. Potrivit directorului SRI, faptul că ideologiile nu sunt bine demarcate în politica românească ar putea fi un „handicap”. „Dacă ar fi mai bine demarcate ideologiile, ar fi mai simplu, fiindcă știi să le evaluezi, le știi direcția de manifestare, de evoluție, gândirea care stă la baza lor. Vedeți, poate și asta e un handicap, că nu prea delimităm în sens clasic ideologii astăzi, în politica românească”, îi spune Maior lui Vasile Dâncu.

Gazele de șist, resursă strategică

Deși vorbește despre riscurile încălzirii globale și menționează că „evoluța fantastică a tehnologiei” potențează dezastrele naturale, directorul SRI susține că trebuie oferită „o șansă” unor „oportunități”, precum cea oferită de gazele de șist. „Și gazele de șist fac parte din resursele strategice cu care un stat își poate asigura, înainte de toate, independența energetică, dar și creșterea forței eco nomice (...) Statele care au curajul de a inova, de a se adapta, vor fi statele mai puternice atunci și e păcat să avem, apoi, o discuție în sens retroactiv și să vedem ce lipsiți de inteligență am fost că nu am dat o șansă, măcar, unor asemenea oportunități. Și aici nu mă refer doar la gazele de șist, sunt multe alte lucruri la care ne putem gândi în acest fel”, explică Maior. El precizează că nu este „neapărat un fan al gazelor de șist” și spune că protestele sunt o formă legitimă de a atrage atenția când greșește, dar ele nu trebuie să fie dirijate „în mod pervers”. „Lucrurile trebuie să stea într-un cadru legitim, legal, nu într-un sens haotic sau într-un sens politic dirijat în mod pervers de forțe pe care s-ar putea să nu le înțelegem foarte bine”, arată șeful principalului serviciu secret din România. Potrivit lui Maior, putem vorbi despre „o inhibiție a statului”, în special a structurilor guvernamentale, în relația cu societatea civilă. „E păcat, pentru că vedeți câte canale de comunicare există astăzi, televiziuni peste televiziuni. Nu-și asumă uneori această sarcină din motive, poate, de rating (...) Poate programe mai specializate, mai eficiente ar trebui să avem în vedere din această perspectivă”, arată directorul SRI.

Pericole inimaginabile

George Maior crede că „problema cea mai gravă” este că multe din pericolele viitorului nu pot fi anticipate. „Multe din aceste pericole nu sunt anticipate, nici măcar nu pot fi imaginate uneori, vedeți discuțiile despre încălzirea globală, despre mediu, despre fenomene naturale produse de însăși evoluția fantastică a tehnologiei, care potențează dezastrele, ca să vorbim în modul cel mai obiectiv referitor la natură, dar dacă vorbim de societate, de complexitatea sa actuală, de economie, de geopolitică, în sensul contemporan? Eu cred că ne vom confrunta cu multe pericole, cu multe provocări, sarcina noastră fundamentală este de a le preveni, de a le diminua, de a le controla. Și aici cred că și serviciile sau mai ales serviciile de informații au un rol fundamental”, îi mărturisește Maior sociologului Vasile Dâncu. Potrivit directorului SRI, cea mai importantă competiție este legată de resurse. „Cea mai importantă competiție este legată de resurse, și nu mă refer doar la zona economică, mă refer și la capacitatea unui stat de a atrage resurse, aș spune de cunoaștere, pentru sine, pe care să le folosească în interesul cetățenilor ei”, teoretizează directorul SRI.

Riscul statului surd și orb

Întrebat de Vasile Dâncu ce se întâmplă dacă informațiile furnizate de SRI ajung la un stat „surd și orb”, Maior a arătat că un astfel de stat ar fi „inept, amorf, care nu evoluează și care în general nu își îndeplinește menirea”. „Statul trebuie să fie nu doar perceptiv, trebuie să fie chiar un colaborator în înțelegerea cunoașterii și informației (...) și, la rândul său, să aibă o contribuție activă în procesarea și analiza sa și, pe deasupra, are și marea responsabilitate de a lua deciziile cele mai bune bazate pe această cunoaștere. Acesta este un stat puternic astăzi, în lumea secolului XXI, un stat capabil într-adevăr să-și realizeze menirea, care se raportează doar la condiția cetățeanului, cetățean care trebuie să fie mai prosper și mai în siguranță, cele două noțiuni fundamentale, prosperitate, siguranță, bineînțeles și libertate, în democrațiile contemporane”, a declarat directorul SRI. El a mai spus că serviciul pe care-l conduce este „un nod de rețea”, care lucrează cu informații din cele mai diverse domenii.

Interesul național este legat de prosperitate

Ați scris că, din punct de vedere strategic, viziunea contează, nu vorbele. Cum stăm în acest moment la viziune, dacă vorbim despre România? Viziunea contează pentru că și istoria și geografia despre care menționați, dar și o anumită mentalitate de a noastră, ne-a făcut să ne adaptăm punctual unor circumstanțe mai mult și să nu gândim strategic pe termen lung în conformitate cu o planificare riguroasă a ceea ce reprezintă interesele noastre naționale. Astăzi, când beneficiem de, să spun, siguranța și psihologică chiar, oferită de UE, de NATO, ne-am putea gândi, dincolo de aspectele acestea colective, la ce ar însemna o proiecție pe termen lung în legătură cu interesele noastre naționale. (...) Interesul nostru național este legat de prosperitate economică, dezvoltare socială, dezvoltare culturală, siguranță, de a ne impune în lumea contemporană prin diverse atuuri, de a avea capacitate de reacție, de diplomație activă, fiecare segment putând fi definit foarte clar operațional (...) Avem nevoie de o hartă a evoluției noastre politico- strategice, ca să folosesc o altă metaforă, care să precizeze clar aceste trasee din toate punctele de vedere, din definiția aceasta a intereselor naționale, vedeți, folosesc pluralul pentru că este mai important, și care trebuie să ne traseze coordonatele, direcțiile de acțiune, drumurile de urmărit, politice.

Asta înseamnă că nu există un singur interes pe care-l definim la un moment dat, înseamnă și evoluția, o hartă în dinamica ei. În lumea postmodernă, în lumea contemporană a secolului XXI, desigur, putem lucra interese pe care le considerăm imuabile, câteva sunt vechi, sunt ancestrale, nici măcar nu trebuie să le dezbatem foarte mult analitic, de exemplu integritatea, suveranitatea statului, dar sunt și interese care-și schimbă compoziția în evoluție cu lumea, cu evoluția economiei, cu evoluția societății, interese economice, interese culturale, interese geopolitice în mișcarea aceasta de forțe din lumea contemporană și veșnic trebuie să ne gândim și la noi definiții ale lor, la adaptabilitatea lor, la schimbări. Poate că astăzi avem interesul, de exemplu, de a ne conecta energetic pe niște rute, vorbim de dimensiunea economică, din Asia Centrală, dar poate, în viitor, vom avea interesul de a dezvolta în interior acea capacitate de a ne asigura independența energetică și de a exporta mai departe pe alte direcții, deci vedeți câte nuanțe există chiar la un domeniu strategic fundamental – securitatea energetică – și trebuie dezbătute, din punctul de vedere al costurilor, al beneficiilor, a însăși dinamicii extraordinare a lumii contemporane.

Marea Neagră nu mai este cel mai bun vecin

Demonstrați în multe studii pe care le-ați publicat că geografia este încă importantă sau că geografia revine și se răzbună pe cei care nu înțeleg rolul ei. În cazul Românei, cum funcționează geografia? În cazul României, istoric vorbind, geografia a funcționat mai mult negativ, din păcate, și știm acest lucru. Nu vreau să mă imersez aici în istoria recentă sau modernă a României sau chiar mai veche, țară care a fost prinsă, sau entitate statală prinsă la confluența atâtor imperii, atâtor interese divergente date până la urmă și de geografie sau în principal de geografie. Adesea, la nivelul narativului, la nivelul discursului public, am încercat (și să ne aducem aminte de admiterea noastră în NATO) să potențăm elementul geografic ca un atu pentru România: România, graniță între Est, Vest, Nord, Sud, Orient și Occident, România la frontiera Europei. Acest narativ nu cred că a fost întotdeauna cel mai productiv, pentru că în cele din urmă forța internă a evoluției României a determinat procesele de integrare în aceste sisteme la care am visat mult, Uniunea Europeană și NATO, dar geografia frontierei care ne definește și astăzi identitatea strategică, frontiera Uniunii Europene, vedeți noul discurs, frontiera NATO, ne creează evident anumite avantaje. Un stat frontieră este un stat cu misiuni mai multe de protecție, până la urmă de expunere către lumi diverse, care poate fi pozitivă în sensul dezvoltării societății și a economiei, dar în același timp și negativă prin faptul că trebuie să oferim un baraj aici, în această zonă geografică, la fenomenele negative, la elementele negative care pot pătrunde în lumea noastră, în lumea în care trăim. Iată un fel de determinare a locului geografiei în România secolului XXI.

Poate fi România, ca stat frontieră, și un amplificator de tendință dinspre o lume spre alta? Da, deci aici depinde de creativitatea noastră, de forța noastră intelectuală de a proiecta aspecte, dimensiuni economice, culturale, politice pozitive către alte zone în afara acestei frontiere și de a bloca evenimente negative care ne-ar afecta și pe noi, repet, și pe aliații noștri. Nici măcar Marea Neagră, care odată era văzută, iarăși în imaginarul popular, în narativul nostru, chiar în sintagme cheie spuse de mari oameni politici ai României, drept cel mai bun vecin al României, nu cred că este, de fapt, cel mai bun vecin al României. Este, într-adevăr, o zonă de mari interferențe, care prezintă și oportunitățile pe care le-am menționat, dar și multe pericole și vedeți chiar astăzi ce se întâmplă cu această mare deloc calmă, ca să revenim la vechea metaforă.