Creștin ortodocșii au intrat în Postul Paștelui, una dintre cele mai lungi și restrictive perioade din calendarul ortodox. Este perioada în care se duc dezbateri aprinse în privința alimentelor care pot fi consumate. De exemplu, multă lume afirmă că fructele mare sunt permise pentru că nu au sânge. Lămuriri în acest sens aduc prelații din Biserica Ortodoxă.

Fructele de mare, alimente de post? Clarificări de la Biserica Ortodoxă

Trecem peste opinia comercianților care sunt în favoarea consumului fructelor de mare, din motive cât se poate de clare și precizăm că în timpuri de mult apuse Biserica Ortodoxă accepta consumul de pește pe tot timpul postului.

„Fiecare dezlegare este semnalată în cadrul calendarului ortodox respectând cele mai vechi hotărâri tipiconale ale Bisericii. Peștele are un statut special, se află la granița dintre dulce și post. Adică poate fi consumat în posturi când există dezlegare semnalată special în calendar, dar doar atunci. Nu tot timpul cum este cazul alimentelor exclusiv vegetale.

Apostolii au fost pescari, Mântuitorul a înmulțit peștele de două ori în chip minunat pentru mari mulțimi de oameni. De asemenea, peștele are acel acronim care în greacă simbolizează Însuși numele Mântuitorului. Este o bogată simbolistică religioasă în jurul peștelui și de aceea, dintre toate mâncărurile, are un statut special”, a declarat, pentru G4Food, Consilierul Patriarhal de la Biroul de presă al BOR, preot dr. Adrian Agachi.

Fructele de mare devin o dezlegare specială doar în anumite condiții

Dacă problema consumului de pește a fost lămurită de Biserica Ortodoxă, cum râmâne cu fructele de mare. Pot fi consumate în timpul postului? Același consilier explică faptul că BOR nu a ajuns la consens clar. Argumentul pozitiv constă în faptul că fructele de mare sunt consumate și de călugării de pe Sfântul Munte. Trebuie menționat că nu se consumă pe toată durata postului, ci doar sâmbăta și duminica.

„Aș spune că nu există o poziție oficială în acest sens, nu s-a ajuns la un consens clar din acest punct de vedere. Principalul argument pro este faptul că fructele de mare se consumă la Sfântul Munte inclusiv în timpul postului.

Trebuie să menționez că nu se consumă la Sfântul Munte în toate mănăstirile, în toate chiliile, în toate schiturile, iar acolo unde se consumă ele sunt mâncate exclusiv sâmbăta și duminica în timpul posturilor mari. Se spune că exista o mănăstire unde monarhii rămăseseră fără nici un fel de mâncare și s-au rugat Maicii Domnului pentru că nu aveau ce să mănânce pentru că efectiv nu mai aveau nici o alternativă. Maica Domnului le-a spus să mănânce fructe de mare.

Fructele de mare devin o dezlegare specială, având în vedere intensitatea privegherilor, intensitatea ascezei care la Sfântul Munte, poate mai mult decât oriunde, este una cu totul și cu totul deosebită. În ceea ce privește viața creștinului obișnuit, a fiecărui om care încearcă să se apropie de Dumnezeu, să postească în mod cât mai curat, cât mai frumos, aș spune că fructele de mare sunt departe de a fi o necesitate”, a adăugat Adrian Agachi, consilier Patriarhal la Biserica Ortodoxă.

Postul Paștelui este perioada de curățire a sufletului, nu o cură de slăbire

Prelatul atrage atenția că Postul Paștelui trebuie înțeles mai degrabă că o perioadă de curățire a sufletuli și nu o cură de toxifiere. Biserica Ortodoxă acceptă produsele alternative, fie că vorbim de tofu sau de avocado. În schimb Biserica avertizează că nu greutatea corpului contează la finalul Postului, ci „ușurarea sufletului.

„Trebuie să ne adresăm această întrebare: este postul nostru suficient de intens, ne-a ajutat la final să ne simțim mai împăcați sufletește, suntem mai împăcați cu noi înșine, avem mai puține păcate, am greșit mai puțin în ceea ce am vorbit, am avut grijă să nu ne vorbim de rău aproapele, ceea ce în literatura patristică este numit un fel antropofagie spirituală, practic nu mâncăm carnea animalelor, dar ne mâncăm între noi.

Există această tentație a lăcomiei în timpul postului. Este o realitate cu care ne putem confrunta. E foarte important să fim echilibrați, atât în atitudinea noastră față de alții, cât și față de mâncare”, conchide consilierul patriarhal.