„Îmi doresc ca în continuare spiritul Craiovei Maxima să fie în iarba acestui stadion şi astfel să reînvie legenda. Implicit mizez pe victoria Universităţii. Merg pe inteligenţa antrenorilor, pe jocul bun arătat de echipă, pe publicul spectator care trebuie să umple până la refuz arena. Regret că din cauza unui individ s-au pierdut 10.000 de suporteri în Bucureşti, 2-3.000 în Gorj, 3-4.000 în Severin şi aşa mai departe. Îmi doresc ca aceşti oameni să revină alături de echipă, să simtă din nou în alb-albastru“. Fosta glorie a Universităţii a rememorat primul trofeu cucerit în alb-albastru: „Cea mai frumoasă amintire o am din 1977, când am câştigat Cupa României cu o echipă de 19-20 de ani. Şi Steaua avea o trupă faimoasă. Le-am determinat sfârşitul carierei şi tot atunci a început ascensiunea Craiovei Maxima. Aşa aş vrea să stea lucrurile şi la jocul de joi: un nou început al Universităţii, o confirmare a ultimelor rezultate şi o uşoară decădere a Stelei pentru a redeveni ceea ce am fost“. Marea glorie a Craiovei Maxima, Gheorghiță Geolgău, a prefaţat jocul cu Steaua, din Cupa României și spune că ştie care sunt atuurile care-i vor purta pe alb-albaştri spre semifinalele Cupei.

„Este un meci de Cupă, are o altă încărcătură decât un joc obişnuit de campionat. Trebuie să iei în calcul toate posibilităţile: prelungiri, penalti-uri, ceea ce în campionat nu se întâmplă. Steaua este campioana, cu prezenţe în ultimii ani în cupele europene. Au o echipă puternică, cu un lot valoros. Având în vedere forma bună pe care o arată echipa Universităţii şi faptul că jucăm acasă, având tribunele alături, sunt premise ca balanţa să încline în favoarea noastră. Iar la finalul jocului să fim noi cei care ne bucurăm“. Vârful Craiovei Maxima a rememorat cea mai frumoasă amintire dintr-un duel cu Steaua: „Se întâmpla în 1977, aveam 16 ani şi jumătate, eram pe banca de rezerve atunci când am învins Steaua cu 2-1 pe Republicii. Era prima Cupă pe care o câştiga Universitatea. În sufletul meu se împleteau bucuriile copilăriei, ale tânărului jucător şi ale suporterului Universităţii. În Cupă nu am marcat, ci în campionat, în una dintre cele mai frumoase victorii, în Ghencea, când i-am bătut cu 3-1, în 1982“. De asemenea, Costică Donose a prefaţat disputa de joi: „Ca de obicei este un meci deosebit de celelalte, dat fiind faptul că Steaua este una dintre rivalele noastre de tradiţie, iar în ultima perioadă a demonstrat că este cea mai bună echipă din campionat. Şi, pe deasupra, meciurile din Cupă diferă faţă de jocurile din campionat prin faptul că se poate ajunge în prelungiri, chiar şi la penalty-uri. Merg pe victoria noastră, gândindu-mă că echipa noastră e mai odihnită. Să fie 2-1, ca-n finala Cupei din 1977“. Fostul decar al Universităţii a adăugat: „Cea mai mare bucurie a fost câştigarea Cupei României în 1977, pe Republicii. Un joc la finalul căruia evoluţia mea a fost elogiată. Am obţinut şi o eliminare a lui Sameş, care m-a lovit pe la spate. A contat şi acest aspect în economia jocului“. Nicolae Negrilă apreciază că Brandan şi colegii săi au câteva avantaje înaintea duelului cu Steaua: „Va fi un meci greu, de angajament. Dar echipa este în formă, iar suporterii dacă vor fi ca în vremea noastră, alături de echipă din primul până în ultimul minut, putem învinge. Avem şansa noastră. Important e să marcăm cu un gol mai mult decât ei să intrăm în semifinalele Cupei. Îmi doresc să fie din nou sărbătoare pe Oblemenco, ca odinioară“. Un moment memorabil din duelurile cu Steaua care-i apare în prim-plan lui Negoro: „Duelul cu extrema lor stângă, Costică Zamfir. Ce lupte am avut cu el, cât m-a alergat, dar de cele mai multe ori i-a fost imposibil să treacă de mine“.