Filmul românesc sub lupa vigilentă a Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Ce rol a avut acest organism și cum a funcționat el

Filmul românesc sub lupa vigilentă a Consiliului Culturii și Educației Socialiste. Ce rol a avut acest organism și cum a funcționat el. Consiliul Culturii și Educației Socialiste (CCES)  a fost înființat prin Decretul nr. 301 din 21 septembrie 1971. Acesta a reprezentat forul de partid și de stat pus  pus permanent sub comanda directă a Comitetului Central al Partidului Comunist Român (CC al PCR) și a Consiliului de Miniștri (CM-Guvernul României socialiste

După 1965, la Congresul IX al PCR se luase în calcul ideea ca să se realizeze filme istorice din epopeea națională. Filmul Dacii din 1967, debutul în lung metraj al lui Sergiu Nicolaescu a deschis perspectiva a ceea ce avea să urmeze. Erau căutați și actori din străinătate, din Italia, SUA, Franța pentru a ilustra personaje străine cum ar fi împăratul Traian, generali romani etc.

Vor urma și alte filme, producții, precum faimosul serial Lumini și Umbre, filme ca Mihai Viteazul, filme despre Ștefan cel Mare, ecranizări după Frații Jderi de Mihail Sadoveanu, după Baltagul de Mihail Sadoveanu (celebrul Folco Lulli, la final de carieră a jucat alături de eroina principală o actriță italo-spaniolă). Cooperarea cu regizori francezi în anii 60 a adus filmul românesc la marile jurii internaționale.

Filmul românesc și crearea  Consiliului Culturii și Educației Socialiste-CCES

Așadar, CCES trebuia să verifice din punct de vedere cultural și educațional, inclusiv prin film, teatru, artă, literatură,  materializarea politicii teoretice a partidului comunist și statului român. CCES  conducea  și îndruma toată activitate cultural - educativă care se desfășura în Republica Socialistă România (RSR).

Punerea în practică a Tezelor din Iulie reprezenta dezideratul său fundamental. Aceste Teze  au stipulat că educația socialistă în România trebuia să fie curățată de influențe străine. Filmul trebuia să valorifice fondul cultural și social-politic românesc fără excepție. România ieșise de sub controlul URSS și, în afirmarea politicii sale  de independență în cadrul Blocului de Est. România socialistă visa să își  facă un nume, mai ales cinematografie. România socialistă încerca să rivalizeze prin producțiile sale cu state ale Europei de Est care aveau studiouri mult mai bine dotate din punct de vedere tehnic material și uman precum studiourile UFA Berlin (RDG) Mosfilm (Moscova).

Astfel, Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă ( care de fapt era ceea ce astăzi am numi Ministerul Culturii) a trebuit să predea gestiunea și atribuțiile către organismul nou înființat CCES.

Filmul românesc și reorganizarea Consiliului Culturii și Educației Socialiste

În noiembrie  1977, s-a dat Decretul Consiliului de Stat nr. 442 care  a dispus măsura de reorganizare a Consiliului Culturii și Educației Socialiste, punându-se astfel în deplin acord cu hotărârile de la Plenara CC al PCR din perioada 28-29 iunie 1977. Este de la sine înțeles faptul că nicio măsură luată în statul comunist român nu era ocolită de „ochiul vigilent” al Partidului și mai ales al secretarului său general care era Nicolae Ceaușescu. Securitatea acționa și ea teoretic la ordinele acestuia.

Consiliul Culturii și Educației Socialiste a funcționat 18 ani. În această perioadă de aproape două decenii, acest organism  a fost condus de trei președinți. Aceștia au avut statutul de membri ai Consiliului de Miniștri:

• Dumitru Popescu, supranumit „Dumnezeu” (15 septembrie 1971 - 8 noiembrie 1976),
• Miu Dobrescu(9 noiembrie 1976 - 28 august 1979)
• Suzănica Gâdea (alternativ Suzana Gâdea)(29 august 1979 - 22 decembrie 1989).