Un sinucigaş cu planuri de viitor

Nimic nu prevestea tragedia care avea să se petreacă în acea zi nenorocită de joi. Miercuri, Marius îşi făcuse planuri pentru a doua zi împreună cu Petre, tatăl său. Urmau să meargă în Bucureşti să cumpere îmbrăcăminte şi nişte afumături româneşti pe care să i le trimită fratelui său, înrolat în Legiunea Străină. Acesta le transmisese că nu poate veni acasă de sărbători, avea de lucru, dar îi rugase să-i trimită câte ceva, ca să simtă şi el aerul de sărbătoare românească.

Ziua de miercuri a decurs normal. Mama a venit pe la ora 17.00 acasă. Marius îşi făcuse singur cartofi prăjiţi cu trei ouă. A fost ultima masă pe care au luat-o împreună. Marius nu dădea niciun fel de semne de tulburare. Dimpotrivă. Făcea planuri pentru viitor. Pentru că în zonă sunt foarte multe depozite, se gândea să cumpere o dubă, pe care să o conducă tatăl său, cu care să mai care pe la depozite, să mai facă un ban în plus.

Miercuri seara, Marius a intrat în post. Era în tura de noapte. Mama mai păstrează şi acum una din ultimile filmări cu el, când făcea filtre la intrarea în localitatea aflată în carantină. Cineva îl filmase cu telefonul iar după moartea lui îi transmisese imaginile mamei. În fapt, acest film, plus albumul de fotografii şi filmări de la nuntă, o adevărată operă de artă, cu filmări inclusiv din dronă, care a costat o groază de bani, peste 100 de milioane de lei vechi, sunt singurele lucruri care mai  aduc un  strop de lumină în ochii acestor oameni, crunt loviţi de soartă.

A plecat la serviciu. Atunci l-au văzut părinţii pentru ultima oară în viaţă.

Întârzierea care nu a îngrijorat la început

Joi dimineaţă, în ziua fatidică, tatăl şi mama s-au trezit pe la ora 6. Marius termina tura pe la 7. Au decis să-l aştepte, să mănânce împreună micul dejun. Apoi să plece la Bucureşti după cumpărăturile pentru fratele mai mic. Marius întârzia. La 7.20, tatăl l-a sunat să-l întrebe când vine. Marius i-a răspuns că mai are câteva acte de terminat. Nu fusese o noapte liniştită. Pe lângă obişnuita patrulă, la 112 se anunţase, pe la 3 dimineaţa şi o tentativă de viol. Marius mersese acolo, cercetase şi acum încheia hârtiile. La acea oră, Marius încă trăia. Un sinucigaş care vrea totuşi să facă un dosar de viol. Tatăl nu s-a impacientat. Fost poliţist şi el, i se întâmplase de multe ori să nu plece acasă la ora când se termina tura, din cauza evenimentelor din timpul serviciului. De asemenea, tatăl afirmă că nu a sesizat nici un fel de tulburare sau de nervozitate în vocea lui Marius. Au vorbit normal.

Pe la ora 8 l-a sunat mama. Tatăl plecase până în comună, iar ea îl aştepta încă cu masa. Marius nu a mai răspuns.

Între 8 şi 12.20, mama l-a sunat într-una pe Marius. Nu i-a răspuns. A început să se îngrijoreze. La 12.20, l-a sunat şi tatăl, să vadă dacă a ajuns acasă. Nu i-a răspuns nici lui. Încă nu se îngrijorase. În drum spre casă, a văzut cum se produce, chiar în faţa maşinii lui, un accident de circulaţie. O coliziune. Nu foarte gravă. Dar a coborât să vadă despre ce este vorba şi dacă poate ajuta. Da, cineva avea nevoie de ajutor. Intrase în atac de panică. Petre Buturugaru a sunat de pe telefonul lui la 112 să anunţe evenimentul. Asta se întâmpla la ora 13 şi 13 minute. Cu patru minute înainte, adică la ora 13 şi 9 minute, se anunţase tot la 112 faptul că Marius Buturugaru fusese găsit împuşcat în cap, pe drumul de căruţe de la ieşirea din Căscioarele. Cei de la dispecerat însă, deşi îl cunoşteau pe Petre, nu i-au spus despre tragedie.

Veştile rele însă circulă repede. Aproape toată comuna ştia despre drama care se petrecuse de curând. Dar nimeni nu îndrăznea să-i spună tatălui. O parte dintre curioşii de la accident, care nu-şi puteau închipui că fostul poliţist nu aflase despre fiul său, se întrebau ce caută acolo, în loc să meargă la locul tragediei. Tatăl l-a mai sunat de câteva ori pe Marius. Nu i-a răspuns. S-a gândit la ce se poate gândi un tată că i se poate întâmpla mai rău fiului său. În niciun caz la moarte. S-a gândit că poate făcuse vreo prostie pe la serviciu şi acum era cercetat. A început să-şi sune foştii colegi. Când îşi dădeau seama că nu ştie nimic, aceştia se fereau să-i dea ei vestea cruntă. Apoi nu i-au mai răspuns la telefon. L-a sunat şi pe şeful lui Marius. Nici acesta nu i-a spus. Petre Buturugaru începuse să se îngrijoreze cu adevărat.

De la accident a plecat acasă, unde a găsit-o şi pe mamă îngrijorată. S-au îmbărbătat unul pe altul. Ca să se  mintă că se poartă normal, s-au aşezat la masă. Marius tot nu răspundea la telefon. Acum nu mai răspundeau nici prietenii lui. Nu au putut mânca nimic. Un sentiment de rău, de nenorocire, plutea prin casă. Mama, mai ales, simţea că se petrecuse ceva grav cu fiul ei. Tatăl a început să dea iarăşi telefoane. Şi-a sunat unul dintre cei mai buni părieteni. Acesta i-a răspuns şi l-a luat pe departe. Că Marius a avut un accident. Dar nu că a murit. Apoi a închis. Tatăl l-a sunat înapoi şi a început, disperat, să ţipe la el. Atunci, prietenul i-a destăinuit: „Marius s-a împuşcat”! Tatăl a încercat să se ţină tare. Soţiei i-a spus că fiul lor avusese un accident şi că se duce imediat acolo să vadă despre ce este vorba.

Tatăl s-a urcat în maşină şi s-a dus la faţa locului. Urlând, a vrut să intre în câmpul de cercetare, să-şi ia fiul în braţe. Corpul neânsufleţit era pe scaunul din faţă, de la şofer, cu faţa plină de sânge şi capul lăsat spre stânga. L-au ţinut cu greu foştii colegi care cercetau deja la faţa locului. După terminarea anchetei, s-a dus la maşină şi şi-a luat fiul în braţe. Avea o rană la cap. Jos, pe podea, se afla un pistol. Probabil arma din dotare, cu care se sinucisese.

Ana îl căuta pe Marius, nu el pe ea

În acea dimineaţă, poliţistul a vorbit din nou cu fosta soţie.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE