De multe ori mi-am înfrânat reacția de a scrie despre atitudinile sau acțiunile unor cetățeni cu origini maghiare, născuți și crescuți în România. Văd în ei doar niște marionete politice, lideri, cum își zic ei, care au ca scop învrăjbirea unor comunități amestecate de istorie. Consideram că dacă-i băgăm prea mult în seamă, intrăm în jocul lor perfid și îi facem mai vizibili decât sunt în realitate pentru comunitatea lor. Și îmi impuneam să trec mai departe.
Am crescut și m-am format în primii 13 ani de viață la Brașov, alături de copii sași și unguri. În anii ’60, în blocul nostru de pe Calea Bucureștilor răsunau strigăte de joacă în trei limbi, la fel cum și știam să cântăm „La mulți ani!” prietenilor maghiari, sași sau români. Mergeam împreună la aceeași școală de cartier, cu predare în limba română, deși existau școli speciale pentru maghiari și sași. Atunci n-am priceput alegerea părinților de a-și da copiii, cu care acasă vorbeau în limba nativă, la școli românești. Nici nu ne interesa asta, atâta vreme cât eram o comunitate multiculturală care se înțelegea, părinții noștri erau vecini buni, mergeau împreună cu noi la iarbă verde la Noua sau la Iepure, pe Răcădău sau urcam pe Tâmpa ca să căutăm zmeură. Acum am rude în Târgu Mureș și Bistrița, amici și cunoscuți unguri și știu ca mulți alții că lideri maghiari bagă bățul prin gard ca să agite spiritele pentru a-și justifica existența și sumele generoase din care trăiesc. Din păcate, găsesc adepți creduli în ambele tabere, unguri și români ultra naționaliști care se concentrează pe acțiuni violente.
Se pare că tăcerea liderilor politici români, toleranța sau interesul alianțelor pentru menținerea la putere nu e chiar cea mai bună soluție, precauția noastră de a nu inflama spiritele este poate prea exagerată. Spun asta pentru că încep să o cred după ce am văzut că Parlamentul European a devenit o tribună a lui Laszlo Tökes pentru a arunca cu noroi în România, el devenind acum porta-vocea Ungariei și autointitulându-se apărător al maghiarilor din România și cerând „protecție europeană” pentru ei. Tökes și-a bazat discursul din 2 mai pe niște minciuni crase, consemnate la vremea respectivă de colega mea Cora Muntean, la care politicienii de la București nu șiau găsit timp să reacționeze la modul oficial.
Fostul preot reformat a susținut în Parlamentul European că „antimaghiarismul se manifestă la nivel statal, național, precum și în ceea ce privește studiul medical în limba maghiară”. El a afirmat că există un plan de comasare a Universității de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș cu Universitatea „Petru Maior” ca să fie desființat învățământul medical în limba maghiară.
O minciună cât casa, deoarece se vede pe site-ul Universității că la Târgu Mureș există, an de an, locuri pentru studenții români, maghiari, romi, opțiunile putând fi pentru cursuri în limbile română, maghiară sau engleză. Anul trecut s-au înscris la concurs pentru studiul în limba română peste 570 de studenți și doar jumătate pentru limba maghiară. Laszlo Tökes ar trebui să știe că sunt studenți unguri care s-au înscris la secția română pentru că vor să învețe bine termenii medicali ca să poată profesa oriunde în țară, nu doar în zona transilvană cu etnici maghiari. Eu am cunoscut doi medici din zona Mureș- Harghita, de origine magiară. Unul e apropiat ca vârstă de Tökes, deci a terminat Medicina la Cluj, la secția română, pe vremea lui Ceaușescu. Mi-a povestit că a ales așa tocmai că nu voia să- și îngusteze viitorul de chirurg ortoped doar în spitale sau policlinici din județele tradiționale. Același motiv mi l-a invocat și un medic din generația ’90, pentru care libertatea de mișcare nu mai era o problemă, într-o Românie în care barierele comuniste se dărâmaseră. Iar acum, de câțiva ani de zile, studenții maghiari beneficiază de toate facilitățile unui învățământ în limba maternă.
Peste toate aceste minciuni, dar din cauza lor, mă revoltă prezența lui Laszlo Tökes la înmormântarea Doinei Cornea. Îl văd ca pe un gest de o fățărnicie maximă. Doamna de la Cluj nu ar fi mințit ca să-i fie ei bine și a dat dovezi numeroase că iubește România și pe români. În primul rând, pentru poporul ăsta și-a riscat viața. Dumnezeu să o aibă în pază!
Recomandările noastre
