O poveste cu multă încărcătură emoțională: maica stareță de la mănătirea Nămăești, din Argeș, salvează, de câte ori are ocazia, costume populare românești. Și, mai mult, le găzduiește la mănăstire, acolo unde le-a făcut un mic muzeu.

Totul se află sub oblăduirea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Maica Ana Lucia Nedelea, stareţă a mănăstirii Nămăeşti (Muscel), colecționează și restaurează vechi costume populare românești din Muscel, Argeș și Dâmbovița. Din 2012, la mănăstirea săpată în piatră există și un muzeu dedicat costumului popular.

Am avut bucuria ca profesorul Adrian Săvoiu, din București, un mare iubitor al tradițiilor românești și al locului din care provine – Muscelul- să nwe pună la dispoziție câteva fotografii de la mănăstire. Profesorul Adrian Săvoiu a scris și un volum despre acest loc deosebit: „Mânăstirea Nămăești în mărturisiri ale peregrinilor”, Editura Ars Docendi- Universitatea București.  

Iată cum descrie profesorul întâlnirea cu acest loc de legendă.

„Săpată într-un pinten de stâncă, retrasă discret de la drumul mare care trece peste munţi, mânăstirea Nămăeşti

respiră o lungă istorie. Pasul credinciosului sau al simplului călător a trecut adesea pe aici. Aproape toate urmele s-au risipit în nisipul vremii. Puţine au rămas, ca mărturie a timpului. Fie că au fost înalţi ierarhi bisericeşti, fie călători români sau străini ai epocii romantice, fie vilegiaturişti ai sfârşitului de veac XIX, atraşi de farmecul discret al Câmpulungului şi al împrejurimilor sale, toţi cei care au lăsat însemnări despre mânăstirea Nămăeşti au remarcat ospitalitatea gazdelor, pitorescul locului, liniştea strecurată în suflet de acest colţ de lume sau, fără excepţie, legenda icoanei făcătoare de minuni. Mărturisirile peregrinilor la mânăstirea Nămăeşti oferă cititorului de astăzi o imagine vie şi autentică a unui trecut reînviat prin pana celui care s-a oprit o clipă din drumul său şi a scris în tihna unei chilii, gândindu-se poate şi la noi, cei de mai târziu…”.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului

 Mănăstirea a trecut prin multe încercări. Dar frumusețea ei nu a fost știrbită. Unul dintre „peregrini” este Ioan I. Răuţescu. Ce a găsit la Nămăești? „La 7 km spre nord-est de străvechiul Câmpulung, oraşul în care au avut scaunul domnesc cei dintâi voievozi din dinastia glorioasă a Basarabilor, se află frumosul sat de munte Nămăeşti, care face parte din comuna Valea Mare-Pravăţ. (...) Interiorul, cu dimensiunile 6,50/7 în formă aproape pătrată, are intrarea tot dinspre miazăzi. Toţi pereţii de stâncă, cu o singură fereastră mare numai lângă strana dreaptă, în peretele dinspre miazăzi. Tavanul drept, tot de stâncă, turla, partea de jos de stâncă, iar cea de deasupra pietrei de ciment, acoperită cu tablă. Corpul, deci cu înveliş de stâncă, ale cărei crăpături sunt astupate cu ciment, aşa că umezeala nu pătrunde în interior. Numeroşi vizitatori ai acestui sfânt locaş se urcă şi sus pe stâncă, iar unii dintre ei şi-au scris numele pe partea vestică a turlei, fie cu creionul, fie chiar cu ceva ascuţit, stricându-i astfel şi tencuiala şi făcând o impresie dureroasă. Lângă turlă, fixată în ciment, partea de jos a unei cruci vechi, ridicată de Radu postelnic în zilele lui Gavriil Voievod, la leat 7109 (1601). Partea de sus a fost ruptă în timpul bombardamentului din 1916 şi se află jos lângă zidul de răsărit al bisericii. În interiorul bisericii nicio pictură, pereţii de stâncă, dăltuiţi, neîngăduind a se face aceasta.

Pe pereţii dinspre apus şi miazănoapte, icoane, multe dintre ele noi, iar spre miazănoapte, un mare epitaf înrămat. Sfeşnicele împărăteşti de alamă, policandrul de asemenea. În stânga iconostasului, o frumoasă icoană înrămată cu flori de metal în interior sub geamul de sticlă, cu sfinţi mulţi de la care se văd doar feţele, restul vestmintelor de metal ca şi florile în buchet de la colţuri, rod al evlaviei creştine.

Pe peretele dinspre miazănoapte, lângă uşa din stânga sfântului altar, se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Iată ce spune despre dânsa mitropolitul Neofit I al Ungro-Vlahiei, care a vizitat schitul în 1746: „iar pentru sfânta icoană cea făcătoare de minuni, iaste adusă de nişte nemţi din Ţara Sârbească şi fiind ei goniţi de turci, au rămas sfânta icoană aici şi iaste de atunci aproape 100 ani”.

Figura Sfintei Fecioare nu se mai distinge; restul este îmbrăcat în argint, iar la gât atârnă o salbă cu cruciuliţe, iconiţe şi alte obiecte. În partea de jos are următoarea inscripţie: „Această sfântă icoană s-au îmbrăcat cu argint prin osteneala robilor lui Dumnezeu Ianache postelnic, Petre, Ion, leat 1798”.( Ioan I. Răuţescu)