Exclusiv. România în instanță cu Pfizer. Simona Ionescu: Publicul face legătura între deciziile de atunci și consecințele financiare de acum

Miercuri, 21 ianuarie, la Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, a început procesul dintre compania Pfizer și statul român. Este vorba despre un litigiu cu o miză financiară uriașă, de peste jumătate de miliard de euro. 

Este acum „nota de plată” pe care producătorul de vaccinuri o cere României pentru aproape 29 de milioane de doze de vaccin anti-Covid comandate în plină pandemie, dar refuzate ulterior, în 2023, pe fondul unor stocuri deja supradimensionate și al unei cereri în scădere.

De la urgență sanitară la conflict juridic

Întregul conflict își are originea în perioada 2020–2021, când România, asemenea altor state europene, a participat la achizițiile centralizate de vaccinuri anti-Covid coordonate de Comisia Europeană. În total, țara noastră a comandat inițial peste 94 de milioane de doze. După realocările operate de producători, cantitatea a rămas la aproximativ 80 de milioane de doze, dintre care circa 70% proveneau de la Pfizer.

Potrivit datelor Ministerului Sănătății, aproximativ 37 de milioane de doze au fost efectiv livrate în România. Dintre acestea, doar în jur de 17 milioane au fost utilizate. Restul au rămas în stocuri sau au fost redirecționate, vândute sau, în unele cazuri, distruse. 

În 2022, România a reușit să vândă aproximativ 7 milioane de doze către alte state partenere. Problema a apărut în momentul în care compania Pfizer a solicitat plata pentru alte aproape 29 de milioane de doze, aferente unui memorandum semnat pentru anii 2022–2023.

S-a ajuns în instanță

Fostul ministru al Sănătății, Alexandru Rafila, a explicat public că dozele respective „nici măcar nu fuseseră încă produse”, iar acceptarea lor ar fi însemnat, în mod paradoxal, să fie plătite, depozitate și apoi aruncate. 

În lipsa unei soluții negociate, disputa a ajuns în instanță. Primul termen a avut loc miercuri, 21 ianuarie, la ora 15:00, la Bruxelles, iar alte termene sunt programate aproape zilnic până la finalul lunii. Statul român este reprezentat de Ministerul Finanțelor, alături de case de avocatură internaționale.

Memorandumuri, semnături și responsabilități

Deciziile care stau la baza acestui proces au fost luate într-un context politic și sanitar extrem de tensionat. Memorandumurile referitoare la achizițiile masive de vaccinuri au fost semnate în 2021, în perioada guvernării Florin Cîțu. La acel moment, Ministerul Sănătății era condus, succesiv, de Vlad Voiculescu și Ioana Mihăilă, ambii reprezentanți ai USR.

Simona Ionescu, jurnalistă, explică faptul că primul memorandum a fost semnat în martie 2021, iar documentul-cheie a apărut în mai 2021, sub titulatura „Încheierea de către Comisia Europeană a unui nou contract de achiziție de vaccinuri anti-COVID pentru anii 2022–2023 produs de BioNTech/Pfizer”. 

„Florin Cîțu, premier la acel moment, a aprobat primul documentul respectiv, la înțelegere cu vicepremierul Dan Barna, președinte al USR. Din ce-mi amintesc, prețul unei doze de vaccin era de 20 de euro”, spune jurnalista.

În acest fel, zeci de milioane de doze, înmulțite cu un cost unitar semnificativ, se traduc astăzi într-un risc bugetar de sute de milioane de euro.

Presa între informare și validare politică

Pe mai departe, Simona Ionescu vorbește despre ce rol a jucat presa în toată această poveste. „Exact cum se întâmplă și azi, presa era împărțită în două”, spune jurnalista. 

„După primul val de sperietură cu privire la Covid, când ni se prezentau zilnic statistici despre morți, când spitalele erau pline și medicii epuizați, presa a fost de aceeași parte a baricadei, informând populația despre vaccinurile apărute și tratamentele care se făceau pe întreaga planetă”, a explicat Simona Ionescu. 

Potrivit jurnalistei, ruptura a apărut în 2021, odată cu apariția suspiciunilor legate de achizițiile masive. „Atunci o parte din media scrisă și TV a început să facă investigații și să critice achizițiile și acele memorandumuri cu zeci de milioane de doze de vaccin. Nu puteam să înțelegem de ce să se cumpere în continuare, când românii refuzau deja să se mai vaccineze, chiar și cu noi formule”, remarcă ea.

Cealaltă parte a presei, spune Simona Ionescu, „simpatiza cu conducerea politică, cabinetul Florin Cîțu și grupul de miniștri USR și le validau deciziile politice pe toate canalele”.

Întrebări incomode și etichete rapide

A pune sub semnul întrebării costurile, eficiența și contractele din pandemie nu a fost lipsit de consecințe. „Greu nu ne-a fost să punem întrebări, ci să obținem răspunsuri”, subliniază Simona Ionescu. Jurnaliștii care au scris critic despre achiziții au fost rapid etichetați drept „anti-vacciniști” sau „iresponsabili”.

„Desigur că la momentul în care scriam despre aceste achiziții dubioase, fiindcă ni se păreau inutile, eram catalogați ca anti-vacciniști. Etichetele la noi sunt parte a sistemului de la putere sau din campaniile de presă declanșate de activiști”, afirmă jurnalista.

Ea susține că evoluțiile ulterioare au confirmat legitimitatea acestor întrebări. „Faptul că DNA, presa americană, New York Times, de exemplu, și presa europeană au declanșat anchete importante în ceea ce privește contractele cu Pfizer, semnate de România și Polonia, arată că noi am avut dreptate în ceea ce am publicat”, a specificat Simona Ionescu

O dezbatere amânată despre bani publici

Chiar și așa, acum rămâne întrebarea dacă societatea românească a avut cu adevărat acces la o dezbatere despre cheltuirea banilor publici sau dacă discursul sanitar a acoperit orice altă discuție. 

„Societatea nu a fost privată, dar depinde de unde și-a ales informarea”, spune Simona Ionescu. Apoi, ea amintește că discursul sanitar a fost parte integrantă a Campaniei Naționale de Vaccinare, coordonată de Valeriu Gheorghiță.

Astăzi însă, contextul este diferit. „Categoric publicul face legătura între deciziile de atunci și consecințele financiare de acum”, afirmă jurnalista. „Când e vorba de bani mulți, pe care tot românii îi vor plăti din taxe și impozite, concepțiile se schimbă”, a specificat Simona Ionescu.

Un proces care nu mai poate fi ignorat

Cu un posibil prejudiciu de peste 560 de milioane de euro, procesul Pfizer–România nu mai poate fi trecut sub tăcere. „Nu poate fi îngropată această poveste”, spune jurnalista. „Încă mai suntem vii și urmărim cu atenție acțiunile judiciare”, punctează ea.

Totuși, Simona Ionescu nu își face iluzii spectaculoase și spune că „asta nu înseamnă că mă aștept să-i văd în cătușe pe Ursula von der Leyen, Cîțu, Vlad Voiculescu sau Ioana Mihăilă”. 

Dar, cert este că acest dosar scoate la lumină nu doar decizii politice discutabile, ci și fisurile din presa românească. „A existat o tăcere asurzitoare care a lovit atât o parte a presei, cât și societatea civilă”, conchide jurnalista.