Europa riscă un colaps al influenței sale globale

Într-o perioadă marcată de tensiuni geopolitice crescânde, discursul diplomatic pare să piară în favoarea unei competiții militare tot mai agresive.

Conform unui analist britanic, Andrew Mitchell, lideri precum Harold Macmillan și John F. Kennedy, care au înțeles prețul dialogului după experiența războiului, nu mai reprezintă repere pentru guvernele contemporane.

În paralel, tendințele bugetare internaționale arată o scădere spectaculoasă a finanțării diplomației și a asistenței externe (soft‑power), în vreme ce cheltuielile militare explodează la nivel global.

Alocare bugetară către armament și apărare

Această transformare nu este doar retorică: datele recente arată o alocare tot mai mare către armament și apărare și o reducere semnificativă a fondurilor pentru ajutor internațional și misiuni diplomatice.

Consecințele acestui dezechilibru pot fi profunde, avertizează analiștii: pe măsură ce statele vestice își retrag prezența prin influență non-militară, pot apărea goluri ce pot fi umplute de puteri rivale.

De la jaw, jaw la war, war

Andrew Mitchell — fost ministru britanic — evocă figura lui Harold Macmillan, prim-ministru al Regatului Unit în 1958, când acesta a afirmat că „jaw, jaw is better than war, war” .

Sensul este simplu, dar încărcat: dialogul (jaw) este întotdeauna mai bun decât războiul. Mitchell mai amintește, de asemenea, de John F. Kennedy, președintele SUA din timpul crizei rachetelor din Cuba, pentru a sublinia că diplomația nu este un lux, ci o abordare strategică construită pe experiență – inclusiv pe experiență dură, războinică.

Pentru Mitchell, lecțiile acelor lideri par a fi uitate. În loc să combine capacitatea de apărare cu rețele diplomatice și asistență globală, guvernele contemporane par să pună un accent din ce în ce mai mare pe forță militară, în detrimentul influenței non-militare.

Creșterea exponențială a cheltuielilor militare

Conform Institutului Internațional de Cercetare pentru Pace de la Stockholm (SIPRI), cheltuielile militare la nivel mondial au atins un record istoric în 2024: 2.718 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă o creștere de 9,4 % față de 2023.

Aceasta este cea mai rapidă creștere anuală raportată de SIPRI de la sfârșitul Războiului Rece. SIPRI Proporția cheltuielilor militare în PIB-ul global a crescut la 2,5 % în 2024, iar media cheltuielilor militare ca parte din bugetul guvernamental s-a ridicat la 7,1 %.

Potrivit datelor SIPRI, acest trend ascendent nu este localizat doar într-o regiune, ci este răspândit pe întreg globul — toate regiunile lumii au raportat creșteri de cheltuieli militare.

Cheltuieli specifice/regiuni cheie

• Europa: Creșterea cheltuielilor europene a fost una semnificativă, cu un avans de aproximativ 17% în 2024.
• Rusia: Bugetul militar al Rusiei a explodat, cu o creștere estimată de 38%, ajungând la circa 149 miliarde de dolari.
• Alte regiuni: Potrivit raportului SIPRI, creșteri au fost raportate și în Orientul Mijlociu, Asia și alte zone cu tensiuni

SIPRI subliniază că această creștere continuă este parțial alimentată de conflicte active și incertitudini strategice, cum ar fi războiul din Ucraina.

Datele OECD privind tăierile pentru dezvoltare

Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) raportează o scădere semnificativă a asistenței oficiale pentru dezvoltare (ODA).

În 2024, aceasta a scăzut cu aproximativ 9% în termeni reali în comparație cu anul anterior.

Mai mult, OECD estimează că ODA ar urma să scadă și mai mult în 2025, între 9% și 17%, potrivit unui studiu publicat recent.

Această reducere este atribuită unor tăieri deja anunțate în patru mari donatori: Franța, Germania, Regatul Unit și Statele Unite.

OECD OECD notează că, dacă aceste tăieri se concretizează, va fi pentru prima dată în istorie când aceste patru țări vor reduce ODA simultan pentru doi ani consecutivi.

Impactul potențial asupra celor mai vulnerabile state

Raportul OECD avertizează că cele mai afectate vor fi țările cele mai sărace: pentru „least developed countries” (LDC) și pentru țările din Africa sub-sahariană, se preconizează scăderi de ODA bilaterală între 13% și 28%, în funcție de regiune.

De asemenea, sectoarele vitale precum educația, sănătatea și sprijinul pentru societatea civilă vor resimți cel mai mult aceste reduceri.

Consecințele politice și diplomatice

Analiza acestor tăieri ridică semne de întrebare privind angajamentul țărilor donatoare față de dezvoltare globală și stabilitate pe termen lung.

Reducerea asistenței poate eroda relațiile politice pe termen lung cu statele beneficiare, lasând spațiu rivalilor globali să intervină și să câștige influență.

Pe lângă tăierea fondurilor pentru ajutor, se observă și o reducere a capacității diplomatice: guvernele occidentale, inclusiv unele state membre NATO, ar fi redus personalul diplomatic și ar fi închis sau redus misiunile externe.

Această tendință este văzută de unii analiști ca un semnal al declinului soft‑power-ului. În lipsa diplomaților și a programelor de asistență, capacitatea guvernelor de a menține relații strategice pe termen lung slăbește, iar influența non-militară scade.

Riscuri și scenarii potențiale în peri

• Goluri de influență pentru puteri rivale

Analiștii avertizează că odată ce statele vestice reduc sprijinul diplomatic și financiar, pot apărea oportunități pentru state precum Rusia, China sau Turcia să își extindă influența în țări africane, asiatice sau alte regiuni.

Astfel, ceea ce poate părea o economie pe termen scurt (reducerea cheltuielilor de ajutor) ar putea genera costuri strategice mai mari pe termen lung, dacă aceste state rivale își consolidează rețele de influență acolo unde Occidentul se retrage.

• Creșterea riscului de conflict

Prin alocarea disproporționată a resurselor spre apărare, riscul ca crizele diplomatice să fie abordate mai degrabă prin forță decât prin negocieri crește.

Într-un astfel de context, scăderea rețelelor diplomatice reduce capacitatea statelor de a preveni escaladările.

În plus, analiști precum Mitchell subliniază că soft‑power-ul (diplomația și ajutorul) este adesea mai eficient și mai rentabil decât hard‑power-ul militar în prevenirea și gestionarea conflictelor.

• Costuri umanitare și de dezvoltare

Tăierile de asistență pot avea consecințe severe pentru populațiile vulnerabile din țările beneficiare. Reducerea fondurilor pentru sănătate, educație sau programe civile poate agrava sărăcia și instabilitatea, ceea ce la rândul său poate alimenta migrația, conflictele interne sau radicalizarea.

OECD, în raportul său, avertizează că tăierile ar putea afecta serviciile vitale din cele mai sărace state și ar putea slăbi sistemele de dezvoltare pe termen lung.