Paul Anderson s-a născut la data de 17 octombrie 1932, într-un sătuc din Toccoa (Georgia/SUA), aflat la poalele munților Apalași. Încă de la o vârstă fragedă, Anderson a fost diagnosticat cu o boală cronică de rinichi și cu febră reumatică. În ciuda maladiilor, Paul și-a trăit copilăria la fel ca ceilalți copii. A cochetat cu fotbalul american, deși era un sport dur având în vedere starea sa de sănătate, și chiar a reușit, în adolescență, să aibă și o bursă în acest sport. Totul a durat, însă, doar un semestru, deoarece ar fi fost atras mai mult de haltere.

Îmi plăcea, mă îndrăgostisem de faptul că lumea se uita la mine altfel. Eu eram cel care putea ridica orice greutate, ridicam de câteva ori mai mult decât toți baieții din școală„, rememora Anderson. Așadar, revenit în Toccoa, acesta și-a amenajat o sală de forță, în care se antrena cu diferite fiare, dar și-a fixat și o dietă care să-i sporească performanța sportivă.

„Rezerva” de 1,75 metri și 163 de kilograme!

 Cu timpul, Paul Anderson a fost inclus în lotul național de haltere al Americii. Campionatul Mondial de la Moscova, din iunie 1955, a reprezentat primul mare test pentru el. Odată ajuns în Moscova, sportivul durduliu le-a atras rapid atenția sovieticilor. „Când am ajuns acolo, când am coborât din avion, parcă se uitau la mine ca la o mascotă”, spunea el. Atunci, Paul măsura 1,75 metri și avea o greutate de 163 de kilograme!

Deși a fost inclus în lotul Americii pentru acest turneu, Anderson s-a deplasat ca rezervă. Nu avea nici măcar echipament pentru această competiție. Însă, în parcul Gorky, americanul i-a uimit pe cei 15.000 de spectatori. Acest „pitic dolofan” a ridicat în primă fază 150 de kilograme, fiind deja un record personal. Apoi, a cerut 180 de kilograme, cu 10 peste recordul mondial! Deși nimeni nu credea că va reuși să ridice această greutate, Anderson i-a lăsat cu gura căscată pe cei prezenți.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE