La 29 decembrie, după ce tocmai l-a primit pe omologul său turc, Mevlut Cavusoglu, la Soci, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a indicat că Moscova și Ankara își vor continua cooperarea militară în ciuda neînțelegerilor în dosare precum Siria, Libia și Nagorno-Karabah. Și a criticilor NATO după achiziția de către Turcia a sistemelor de apărare antiaeriană S-400 „Triumph” din Rusia.

Achiziție care l-a costat pe Recep Tayyip Erdogan excluderea țării sale din programul avionului de luptă american F-35, precum și sancțiuni americane care vizează industria turcă de armament.

„Am confirmat cu Turcia obiectivul nostru comun de a dezvolta cooperarea noastră tehnico-militară”, a declarat Serghei Lavrov, înainte de a sublinia că președintele rus, Vladimir Putin, a apreciat hotărârea Turciei de a „continua cooperarea în acest domeniu, în ciuda presiunii ilegitime ale Washingtonului”.

În plus, a continuat Lavrov, sancțiunile „occidentale” nu trebuie să influențeze relațiile a două țări „ghidate de interesele lor naționale”.

Turcia: sancțiunile SUA nu ne vor îndoi

De partea sa, ministrul turc de Externe a asigurat că sancțiunile SUA nu vor îndoi Ankara. „Nu renunțăm la acțiunile noastre din cauza sancțiunilor. Acordul nostru privind livrarea sistemelor S-400 a venit înainte de această decizie”, a Cavusoglu. „Indiferent de subiect, inclusiv S-400, preferăm să rezolvăm problemele prin dialog. Statele Unite au spus după sancțiuni că sunt pentru un dialog”, a adăugat el, citat de Opex 360.

Preocuparea este că sistemul antirachetă rusesc S-400 nu este compatibil cu cele utilizate în cadrul NATO, din care face parte Turcia ca țară-cheie. Secretarul general al organizației, Jens Stoltenberg, a reamintit acest lucru în cadrul unui interviu acordat agenției de presă germane DPA.

„Am subliniat în repetate rânduri Turciei că sistemul S-400 rus nu este compatibil cu tehnologiile NATO. Nu poate fi integrat în apărarea aeriană NATO. În plus, prezintă un risc pentru avioanele aliate ”, a declarat Stoltenberg, la sfârșitul lunii trecute.

În plus, alte acțiuni ale Ankarei au stârnit – și încă stârnesc – tensiuni în cadrul NATO. Dincolo de intervențiile sale în Siria, Libia și chiar în Azerbaidjan, Turcia este criticată pentru căutarea hidrocarburilor în zonele revendicate de Grecia în Mediterana, punerea în discuție a dreptului internațional sau pentru șantajul pe care îl exercită asupra Uniunii Europene privind migranții.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE