„Francisc Panet a avut o înclinare deosebită pentru cercetarea științifică, pentru știința fundamentală.

Își petrecea multe ore, peste programul obligatoriu, în laboratoarele bine dotate ale Politehnicii din Brno, precum și multe nopți, cu studierea unor probleme teoretice.

Îl preocupau în mod cu totul deosebit problemele privind efectul fotoelectric, problema particulelor elementare, pornind de la fotonul lui Einstein, legătura dintre fizică și chimie ș.a.”.

Însă, Francisc Panet, născut la 1907 într-o familie evreiască înstărită din  Târgu Mureș, mai avea o mare pasiune, care avea să-i aducă moartea prematură: comunismul

Era, din anii 1920, militant neobosit în Partidul Comunist Român și în Partidul Comunist Cehoslovac.

În anii 1930 s-a căsătorit cu Lili Gottlieb, absolventă a Facultății de litere și filozofie din București.

Partidul Comunist din România a condamnat încă din iulie 1941 participarea României la războiul antisovietic și a chemat forțele anti-hitleriste să se unească pentru răsturnarea guvernului Antonescu.

Însă comuniștii, aflați în ilegalitate, nu se mulțumeau numai cu vorbele.

Ei și-au propus să saboteze efortul de război al țării.

Așa că aveau nevoie de explozibili ca să arunce în aer fabricile de armament, căile ferate etc.

În acest scop, Francisc Panet a primit sarcina de partid de a înființa un laborator clandestin în care să fabrice explozibili, în București.

Pentru îndeplinirea sarcinii și-a racolat soția, Lili Gottlieb, dar și pe dr. Adalbert Kornhauser, Ada Marinescu și Elisabeta Naghi (Erzsébet Nagy).

Laboratorul l-a făcut în baia casei sale din Splaiul Independenței nr.8.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric