Este o întrebare pe care, sunt convins, şi-o pun mulţi care asistă perplecşi la lichidarea statului de drept, la transformarea lui într-un stat de… "Drepţi!". (sintagmă plagiată – n.a.). De ieri, Curtea Constituţională(CCR) a fost dezarmată. Întreaga operaţiune s-a derulat sub lozinca perfidă "nimeni nu se atinge de judecătorii Curţii Constituţionale". Nimeni nu se atinge "pe persoană fizică", vorba lui Marian Vanghelie.

E drept, judecătorii n-au mai fost aruncaţi în stradă pe motiv de incompatibilitate, aşa cum anunţa ministrul Justiţiei, ci împachetaţi în staniol şi puşi în vitrina CCR să zâmbească frumos oficialilor europeni. Pentru că această lozincă este menită a calma spiritele la Bruxelles, unde nervozitatea a crescut în intensitate şi a culminat cu poziţia comisarului pentru Justiţie, Viviane Reding, care s-a declarat îngrijorată de atacurile la adresa Curţii.

În timp ce USL agresează în mod repetat mecanismele democratice, premierul Victor Ponta joacă rolul "europeanului cu papion". "Nu mă bag", "nu este vorba de un conflict al guvernului cu preşedintele", repetă cu obstinaţie, într-un balet public sinistru menit a demonstra, neconvingător, că nu poate fi făcut responsabil de terfelirea statului de drept.

În toată această ambuscadă, minuţios orchestrată de USL, a trecut aproape neobservat un detaliu important. Faţă de "atacurile din ultima perioadă echivalează cu desfiinţarea Curţii Constituţionale în componenţa actuală stabilită pe baza Constituţiei" au protestat toţi judecătorii CCR. Toţi. Inclusiv cei numiţi de PSD sau guvernul Adrian Năstase. În aceste condiţii cum mai poate Victor Ponta sau Crin Antonescu, căpetenia din aceste zile a rebelilor cu cauze penale, că CCR este formată din subalterni ai preşedintelui Traian Băsescu? Cum mai pot susţine că instituţia este politizată, atâta vreme cât, în timpul guvernelor Boc şi Ungureanu, soluţiile favorabile USL le-au depăşit consistent pe cele pro-PDL.

De mâine, preşedintele Traian Băsescu va fi şi el scos din joc. Suspendarea sa are mari şanse să se transforme în demitere prin referendum, după simplificarea mecanismului. Mai mult, plebiscitul va fi organizat rapid, pentru a nu depăşi perioada concediilor şi a risca, eventual, o mobilizare pro- Băsescu la urne.

Justiţia rămâne singurul pilon pe care se mai poate sprijini statul de drept. Cel puţin deocamdată, pentru că ţelul USL este punerea ei cu botul pe labe. Dan Voiculescu a proclamat deja faptul că victoria nu va fi totală până ce oamenii de casă ai USL nu vor ajunge în fruntea Parchetului General sau a DNA. Mă aştept ca îmblânzirea magistraţilor să se petreacă la fel de rapid cum se petrece suspendarea preşedintelui. În noul context, eliberarea din penitenciar a lui Adrian Năstase ar putea deveni realitate.

În tot acest peisaj sumbru, doar votul de la toamnă ar mai putea opri tăvălugul USL. O prezenţă mare a electoratului urban, educat, care să sancţioneze actuala putere ar mai putea pune frână tendinţelor dictatoriale. Dacă nu, România va rămâne pe mâna hoţilor. Sub toate formele lor. Şi a proştilor. Este din ce în ce mai evident că în USL s-au întâlnit hoţii cu proştii. Uneori, în aceeaşi persoană.