EDITORIALUL EVZ. Povestea de amor dintre Voiculescu şi Antonescu, sau cum s-a întâlnit Hoţul cu Prostul

Lacom, avar, inteligent. Aşa poate fi caracterizat Dan Voiculescu. Imoral, talentat, leneş. Aşa poate fi caracterizat Crin Antonescu.

Întâlnirea dintre cei doi a fost de bun augur atât pentru averea primului, cât şi pentru cariera politică a celui de-al doilea. Voiculescu a intuit în Crin Antonescu tipul de lider care poate fi manevrat prin intermediul mass-media, exploatându- i slăbiciunile şi folosindu-i calităţile. Cu alte cuvinte, i-a dat spaţiu nelimitat la Antenele sale, oferindu-i expunerea mediatică de care avea nevoie pentru a-şi valorifica talentul politic: maximum de randament cu minimum de efort. Ce a obţinut Voiculescu? A devenit partenerul politic al PNL, demonstrând că poţi avea un partid politic de tip căpuşă, acces la funcţii şi oportunităţi de spoliere a bugetului de stat, făcând trafic de influenţă cu o aparenţă de legalitate. Recenta campanie a Antenei 3 împotriva ministrului liberal al Transporturilor s-a finalizat prin acapararea postului de director al aeroportului Otopeni de către Voiculescu. Sper că nu vă închipuiţi că este un gest gratuit, pentru că acest cuvânt lipseşte din vocabularul voiculescian. Numai DNA îl mai încurcă din când în când, după cum sentinţa definitivă şi irevocabilă de fost turnător al Securităţii îl sileşte să renunţe la orice ambiţie politică. Tocmai El, care se visa Preşedintele României! Aici are nevoie de Crin Antonescu. Pentru că în mintea sa, numai Băsescu este de vină, iar el, Voiculescu, este unul dintre supravieţuitorii luptei duse de instituţii pentru întărirea Statului. O luptă la care nu are de gând să renunţe, deşi vede cum nisipul se scurge implacabil în clepsidra întoarsă de mult prea multe ori. Un Antonescu preşedinte al României ar fi cel mai frumos cadou de final, un fel de ceas de aur acordat pensionarilor care au lucrat neîntrerupt într- o firmă. Antonescu nu este o victimă! A înţeles demult jocul făcut de Voiculescu, dar are nevoie de banii acestuia pentru a avea un Nistorescu, Ciuvică, Roşca Stănescu, seară de seară, bocind sau indignându- se sub privirea vigilentă a lui Mihai Gâdea. Antonescu are nevoie de sindicatul foştilor securişti, patronat de Dogaru şi finanţat de Voiculescu, pentru a demonstra adeziunea poporului. Are nevoie de sondajele trustului lui Voiculescu, care anunţă orice au nevoie, de la prezenţă la vot umflată cu 10 procente, la scoruri ameţitoare pentru USL. După cum trebuie să accepte toate cererile acestuia, indiferent cât de neruşinate ar fi, pentru că numai alături şi împreună cu Voiculescu îl poate controla pe Victor Ponta. Fiecare pas ezitant al primului-ministru este taxat instantaneu la Antena 3 într-o abilă presiune mediatică, de a ajuns ditamai politicianul să se scuze în faţa unui moderator de televiziune de partid. O relaţie de tip win-win, în care Revoluţia Bunului-Simţ a devenit o banală şi prăfuită manevră de imagine ce ascunde interese oculte, dorinţa de a numi procurori, judecători, manageri, de a încheia contracte avantajoase pentru portofelul propriu, de a crea o masă de manevră parlamentară. Într-un exerciţiu politic care nu are nici o legătură cu statul de drept, ci cu acapararea Statului. La final aş vrea să-l citez pe Neagu Djuvara, unul din ultimii liberali de bun-simţ care afirmă într-un interviu acordat "Adevărul": "Mă întreb ce fel de Partid Liberal mai este ăsta care a fuzionat cu bucăţica de partid, zis Conservator, a acestui individ neprizabil, Voiculescu?". O întrebare cu o retorică subtilă, cu iz medical. Răspunsul este simplu: pentru un individ vicios de tipul lui Antonescu până şi Voiculescu poate fi tras pe nas! Antonescu nu este o victimă! A înţeles demult jocul făcut de Voiculescu, dar are nevoie de banii acestuia