Noul număr al revistei Evenimentul Istoric aduce în atenția cititorilor o analiză complexă a istoriei Ucrainei încă de la conducerea lui Stalin și până la invazia lui Putin.

Revista Evenimentul Istoric este disponibilă începând de astăzi la punctele de difuzare a presei și poate fi comandată și online pe www.agoramag.ro

În anul 1996, politologul american Samuel P. Huntington, publica o lucrare care a stârnit la vremea respectivă multe controverse, intrând apoi într-o nemeritată uitare. Potrivit teoriei sale, civilizaţia europeană occidentală se întinde până la o „mare frontieră istorică”, veche de secole, dintre popoarele creştine occidentale şi cele musulmane şi ortodoxe. Această veritabilă „falie civilizaţională” străbate şi Ucraina, stat vecin României, care trăieşte în aceste zile ceea ce Huntington prevăzuse în lucrarea sa: un „conflict de falie”.

Argumentaţia sa era, în linii mari, următoarea: „Ucraina este o țară sfâșiată, cu două culturi distincte. Linia de falie civilizațională între Occident și Ortodoxie trece prin mijlocul său și acest lucru se întâmplă de secole. În trecut, Ucraina de vest era parte a Poloniei, Lituaniei și Imperiului Austro-Ungar. O bună parte a populației sale a fost aderentă a Bisericii Unite (greco-catolice), care practică rituri ortodoxe, dar recunoaște autoritatea Papei, din punct de vedere istoric, cei din vestul Ucrainei vorbeau limba ucraineană și au fost puternic naționaliști. Pe de altă parte, cei din Ucraina de est au fost majoritari ortodocși și au vorbit, în mare parte, limba rusă”. Care sunt probleme cu care s-a confruntat Ucraina de-a lungul perioadei puteți avea din revista Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei și online pe www.agoramag.ro

Un alt subiect interesant pe care il puteți citi în revista Evenimentul Istoric face referire la ajutorul României pentru Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Nicolae Ceaușescu a dat arme și bilete de odihnă în statiunile românești.

Unul din principiile de bază ale politicii externe a României, după momentul 1964 (Declarația din aprilie, apreciată drept „testamentul” lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, primul lider al României comuniste) a fost cel al deschiderii către toate azimuturile, în sensul dezvoltării de relații cu toate țările interesate. Această deschidere a făcut parte, de fapt, din încercarea destul de riscantă a conducerii de partid și de stat de la București, începând cu anul 1964, în promovarea unei politici proprii, în linie cu interesele naționale ale României.

Folosind conflictul sovieto-chinez ca „o trambulină spre afirmarea suveranităţii naţionale” şi a unei identităţi proprii în arena internaţională, conducerea de atunci a României a exploatat în mod inteligent conjunctura externă. Rezultatul a fost, în plan diplomatic, depăşirea stadiului de prezenţă ştearsă, „fără veleităţi de actor internaţional”, obţinânduse atât calitatea de mediator între cele două mari puteri ale lumii comuniste (URSS și China), cât şi acelea de pildă de urmat (a leading example) indicată de SUA pentru ţările din blocul sovietic care doreau o întărire a relaţiilor cu Occidentul.

Relația dintre România comunistă cu țările arabe a constituit un element important în politica externă a României, din rațiuni nu doar politice cât și economice, în toată perioada cât la conducerea țării s-a aflat Nicolae Ceaușescu. Inteligent și pragmatic, urmașul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej la conducerea partidului și, implicit, a țării, nu doar a continuat ci a și accentuat deschiderea inițiată de predecesorul său, astfel că la mijlocul anilor ’60 România avea relații bune atât cu Israelul, cât și cu statele arabe.

Care a fost poziția României condusă de Nicolae Ceaușescu în momentul izbucnirii crizei din Orientul Apropiat, aflați din revista Evenimentul Istoric, disponibilă la toate punctele de difuzare a presei și pe www.agoramag.ro

Pamfletul care l-a desființat pe Petru Groza și cum luptau românii cu guvernul comunist susținut de acesta, este un alt subiect inedit pe care îl puteți lectura în noul număr al revistei Evenimentul Istoric.

Comunismul este singurul sistem politic care a creat propriul său brand internaţional de comedie. A fost un brand definit atât prin loialitatea şi entuziasmul consumatorilor, cât şi prin oferta constantă de produse noi şi ispititoare şi imagini rebele construite cu grijă şi inventate de echipa creative ale perioadei.

Umorul poporului român a fost remarcat și de către sociologi ca fiind o formă de rezistenţă în faţa opresiunii de orice fel: naţională, economică, politică!

Alcătuit la 6 martie 1945, ca urmare a intervenţiei brutale a lui Andrei Vîşinski, adjunctul ministrului de externe sovietic, în faţa regelui Mihai I, guvernul condus de dr. Petru Groza a devenit rapid ţinta ironiilor şi a sarcasmului cetăţenilor.

Lipsit de legitimitatea dată de alegeri, perceput ca un produs al interferenței sovietice în viaţa politică internă a României, guvernul dr. Petru Groza s-a confruntat foarte repede cu o opoziţie tacită din partea populaţiei, care, în condiţiile de cenzură şi de epurare a aparatului de stat, s-a îndreptat spre forme subterane, pamflete, epigrame, bancuri, dar şi manifeste şi „inscripţii duşmănoase”. Care au fost acestea descoperiți în articolul pe larg al revistei Evenimentul Istoric, acum la punctele de difuzare a presei sau online pe www.agoramag.ro

Dacă vrei să colecționezi Evenimentul Istoric, cea mai mare revistă de istorie din România ce conține 116 de pagini, te invităm să te abonezi!

Poți opta pentru un abonament în varianta print sau poți să te bucuri de versiunea online a revistei, direct pe tableta, computerul sau telefonul tău. În plus economisești bani şi primeşti revista la tine acasă!