Sursa: EVZ
Din cuprinsul articolului
Cum se alege tema unui editorial? Simplu! De regulă, fie jurnalistul se îndreaptă spre un subiect de mare actualitate, fie alege să se descarce de povara unei întâmplări desprinse din realitate, despre care simte nevoia să scrie, pentru că pur și simplu altfel nu poate. A văzut, a citit sau aflat ceva ce nu poate duce doar în el, iar emoția provocată îi dă peste răscoale. Este cazul alegerii mele de astăzi. Două întâmplări diferite, dar care legate între ele năucesc.
În ordine invers cronologică, prima. În cursul zilei de joi, 19 martie 2026, Ionuț Bogdan Grozavu, subofițer MApN, a fost reținut pentru 24 de ore de procurorii militari. Aceștia l-au acuzat că a ucis intenționat cu mașina un câine, pe o stradă dintr-un cartier rezidențial din Măgurele-Ilfov.
O zi mai târziu, instanța militară a respins solicitarea procurorilor de arest la domiciliu și subofițerul a fost pus în libertate. Procurorii militari au contestat pe loc decizia și vor solicita măsura arestului la domiciliu la Curtea Militară de Apel.
Dacă va fi găsit vinovat, militarul riscă de la 2 la 7 ani de închisoare.
Suspiciunea că fapta a fost comisă cu intenție este susținută de traiectoria mașinii, una menită să strivească animalul cu roata din stânga-față. Iar manevra apare clar intenționată în înregistrările camerelor. În plus, locuitorii din zonă afirmă că l-au auzit spunând nervos că-i va rezolva el pe câinii de pe acolo.
Am făcut mari eforturi să relatez cât mai sec, din motive pe care nu cred că este cazul să le explic. Abominabilul este deasupra putinței mele de analiză și comentariu raționale. În plus, cum aș putea să calific gestul subofițerului? Calificativul bestialitate ar fi nedrept. Animalele nu omoară niciodată pentru că au sufletul negru, ci doar pentru a se hrăni sau apăra.
Al doilea caz, unul petrecut cu câteva zile mai înainte. Marți, 10 martie, Octavian Palferenț, un tânăr căpitan din Forțele Aeriene Române și-a pierdut viața într-o misiune pe care și-a încredințat-o el însuși. Aceea de a salva viața unui câine.
Pilotul de supersonic a sărit într-un canal colector din preajma pistei Bazei Borcea, ca să scoată de acolo un cățel căzut în apă. A salvat animalul, dar din pricina malurilor alunecoase și înclinate nu s-a mai putut salva și pe el. A fost descoperit de un camarad atunci când era prea târziu.
În urmă cu doi ani, atunci când a vorbit la Observator despre viața de pilot pe F16, căpitanul Octavian Palferenţ spunea cu umor, că atunci când este la zbor, se gândește la zbor, iar când este acasă, se gândește la zbor. La el nu s-a gândit, atunci când a ales să-și riște viața pentru a salva un biet maidanez.
Doi oameni tineri, doi militari, două decizii.
Una, să suprime o viață, alta, să salveze o viață. Obiectul celor două decizii, măruntele vieți ale unor căței maidanezi. Dar nu despre cele două decizii diametral opuse este vorba, ele țin de calitatea umană abisal diferită a celor doi militari. În fond, ambele tipologii pot fi deseori întâlnite.
Întrebarea care nu mi-a dat liniște din momentul în care am așezat alături cele două istorii a fost una legată de ce anume îi diferențiază pe cei doi. De ce anume depinde această fractură morala și nu numai? Ce-l poate face pe un om să suprime o viață fără niciun motiv legitim, doar dintr-un impuls negru precum iadul, ce-l poate face pe un alt om să-și riște viată pentru a salva o viață?
Nu am un răspuns cert, ci doar o bănuială. Una pe care am extras-o din spusele lui Mahatma Gandhi: „Măreția unei națiuni și progresul ei moral pot fi judecate după modul în care sunt tratate animalele sale.” Păi, la fel arată lucrurile și pentru indivizii care alcătuiesc națiunile, mi-am spus. Da, cred că despre măreție este vorba, am continuat. Diferența dintre răutatea nemernică și bunătatea înălțătoare are la vârful ei măreția. Nu știu cum se ajunge la ea. Cred că este o calitate înnăscută, este un dar de la Dumnezeu.
