Dr. Radu Țincu a spune că a fost martor la cazurile de însănătoșire miraculoasă datorate rugăciunilor care, spune el, nu rămân niciodată fără răspuns.

„În Secția de Terapie Intensivă, de obicei, lupta dintre viață și moarte, care este permanent prezentă, te face mult mai atent la aspecte ce depășesc sfera medicală.

Din punctul meu de vedere, medicul de Terapie Intensivă, pe lângă activitatea principală de tratare a pacientului, trebuie să fie și un foarte bun psiholog.

Să ofere suport emoțional celui bolnav, dar și familiei acestuia.

Suferința la Reanimare este una foarte grea. Produce o serie întreagă de schimbări comportamentale.

Pacienții fie nu mai sunt cooperanți, în sensul că nu mai acceptă tratamentul deoarece cad în deznădejde și vor să se termine mai repede, fie, dimpotrivă, nu acceptă diagnosticul și posibilitatea unui final nefericit foarte curând. Cei dragi suportă și mai greu adevărurile medicale. Tratamentul este esențial, dar trebuie să existe din partea medicului o implicare psihoemoțională care să asigure acest suport.”, e de părere medicul de pe ATI de la Floreasca.

„Am observat la pacienții care beneficiază de suport moral și religios că există, în primul rând, o cooperare mai bună cu ei. Din câte ştiu, slujba Sfântului Maslu este rânduită de Biserică tocmai să fie ajutor bolnavului pentru a fi vindecat. De multe ori, în Reanimare am fost de față când preotul spitalului sau alți preoți din afară au efectuat slujbe de acest fel, săvârșite la cererea familiei sau, în cazul pacienților conștienți, la cererea lor.

Gândindu-mă retrospectiv la astfel de momente, pot spune că de foarte multe ori Sfântul Maslu a produs modificări spectaculoase înspre însănătoșirea celor internaţi.

Unii au fost vindecați în mod miraculos. Au fost pacienți în comă care, chiar dacă nu s-au trezit în timpul Sfântului Maslu, au trecut printr-o serie de modificări ale parametrilor hemodinamici.

Dintr-o dată, inima a început să bată mai repede și tensiunea să crească.

Faptul că a existat o reacție vegetativă simpatică, ceva care a determinat tahicardie și creșterea tensiunii arteriale la un pacient comatos, ne arată faptul că ceva exterior s-a întâmplat.

Toate aceste modificări, reacții, au fost înregistrate doar pe perioada săvârșirii slujbei Maslului, într-un interval de 40-50 de minute.”, mărturisește Dr. Țincu.

„Am văzut pacienți care în timpul slujbei de Maslu cu toate că erau într-o stare gravă, în comă, au avut o serie de momente de revenire extrem de spectaculoase, atât pentru familie, cât și pentru noi, medicii.

În timpul perioadei de rugăciune, aceștia interacționau oarecum cu familia și cu preoții care efectuau Sfântul Maslu. De-a lungul carierei mele ca medic am avut pacienți care nu aveau nici o șansă din punct de vedere științific, iar după efectuarea mai multor slujbe de Maslu, cu rugăciune intensă din partea familiei, și-au revenit în mod miraculos, inexplicabil pentru orice om format într-o şcoală de medicină.

De foarte multe ori spun acest lucru și familiei, dar și colegilor mei, că întotdeauna, dincolo de știință, este Dumnezeu Care ne poate demonstra că, exact atunci când suntem mai convinși că deținem adevărul absolut, ne înșelăm.

Am avut de-a lungul timpului mulți pacienți pe care îi consideram imposibil de salvat, iar apoi aceștia au plecat acasă refăcuți. Întotdeauna, medicina rămâne uimită în fața puterii Dumnezeiești.”, mai spune el.

Au fost și cazuri în care pacienții fără credință s-au vindecat prin rugăciune: „Acum câțiva ani am avut o pacientă în comă, o persoană nereligioasă, care și-a revenit în mod spectaculos. A povestit extrem de amănunțit după ce și-a revenit că a avut un vis în care un bărbat, care părea a fi preot și pe care nu-l cunoștea, a ajutat-o în acele momente de cumpănă.

Pacienta l-a recunoscut pe acesta când a coborât la capela spitalului, identificându-l în persoana Sfântului Luca al Crimeii, pictat în icoane.

A fost un moment emoționant atunci când a realizat că imaginea pe care a avut-o în vis era identică cu sfântul din icoana aflată în capelă. A început să plângă și a realizat că ceea ce a crezut că a fost un simplu vis era de fapt o revelație în care i s-a arătat Sfântul Luca. Ne-a povestit cu lux de amănunte blândețea, căldura pe care le-a simțit venind de la acest sfânt. Este doar un caz pe care mi-l amintesc din cele foarte multe pe care le-am trăit la Terapie Intensivă.

(…) Probabil, iminența morții creează o serie de transformări interioare. Este limita și omul devine mult mai conștient de ceea ce a făcut și ar vrea să corecteze.

De aceea, cred că prezența preotului în spital, la căpătâiul omului bolnav, este foarte importantă pentru vindecarea sufletului său. Poate că omul respectiv are păcate pe care nu le-a mărturisit niciodată și pe care le resimte acum foarte apăsător. Și fizionomia pacienților care sunt supuși rugăciunii se schimbă, ei devin mult mai senini, chiar dacă sunt în comă și chiar dacă pentru unii este sfârșitul acestei vieți. Acest sfârșit vine cu o oarecare eliberare. E impresionant momentul când, în Terapie Intensivă, vin preoții să ţină Sfântul Maslu și se strâng în jurul unui pacient familia, medicii, asistentele și toți se roagă pentru acel om. Atunci se întâmplă ceva ce depășește știința noastră, cunoașterea medicală, puterea de înțelegere a omului.”, a mai spus medicul.