Fostul ministru tehnocrat al Sănătăţii, Vlad Voiculescu, povestea recent că în minister exista un înalt funcţionar public care se ocupa “strict cu plimbatul documentelor din MS şi transmiterea către PSD”.
Omul e în continuare acolo unde l-a lăsat Voiculescu şi câştigă undeva pe la 20.000 de lei lunar. Cazul nu este o excepţie, ci, mai degrabă, regula, şi nu doar în ministerul Sănătăţii. Îi găseşti în toate instituţiile statului. Şi nu numai PSD are astfel de servanţi. E o practică a tuturor partidelor care pot săşi- i implanteze.
Întrebat de ce nu l-a dat afară pe individul care servea partidul pe banii tuturor românilor, Vlad Voiculescu a răspuns scurt şi la obiect: “Era înalt funcționar public, un înalt funcționar public nu poate fi dat afară”. Deşi ar cam fi trebuit să aducă vorba despre trebşoara asta când era în funcţie, e bine că, totuşi, cineva a adus în dezbaterea publică problema funcţionarilor publici, înalţi sau nu. Am bănuiala, care nu-l scuză, că de vorbea în timpul mandatului despre sluga cu înaltă calificare, premierul Dacian Cioloş l-ar cam fi zburat la presiunile lui Liviu Dragnea, cum de altfel s-a întâmplat cu unii dintre colegii săi de cabinet.
Numai un român care a fost plecat în ultimele două decenii pe Marte nu ştie că funcţionarii publici nu pot fi atinşi nici măcar cu o floare. Birocraţia şi-a construit un sistem de autoprotecţie aproape impenetrabil, la umbra căreia înfloreşte, indiferent dacă ţară merge prost sau foarte prost. Un funcţionar public, dacă nu cade pe mâna justiţiei, este urnit din post doar cu picioarele înainte ori dacă vrea el. El îşi capătă rangul în urma unui concurs şi, cum spuneam, dacă nu e prins cu mari prostii îl păstrează pe viaţă.
Însă, tot numai un român care a fost pe Marte din 1999, anul când s-a dat legea funcţionarului public, nu ştie că la concurs iese victorios cel pe care-l recomandă partidul aflat în acel moment la putere.
De ce credeţi că premierul Mihai Tudose s-a grăbit să-l dea jos pe preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici abia numit de Sorin Grindeanu şi să-l înlocuiască cu omul de casă al eminenţei cenuşii a PSD, cunoscutul colecţionar de artă Darius Vâlcov? Bravo, zece, aţi ghicit! Partidul, dar mai ales cuplul Liviu Dragnea-Darius Vâlcov mai are mulţi şoşonari de promovat, unde mai pui verişoarele, cuscrele, cumnaţii, nepoţii şi tot felul de fini şi afini.
Apropo, nu am zis că noul preşedinte al ANFP, Leonid Moisiu, nu are calităţi care să-l recomande pentru promovare. Iată doar câteva: nu este născut în Teleorman, a fost subalternul colecţionarului de artă în primăria Slatina, iar când era în armată a semnat un angajament cu Securitatea, căreia îi raporta cu numele de „Ştefanescu” sau „Sergiu”, după cum îi venea inspiraţia în ziua respectivă.
Legat de binefacerile înfloritoarei noastre birocraţii, oare câţi conţopişti pe viaţă şi-au pus semnăturile pe proiectul stadionului din Craiova care când să fie finalizat s-a descoperit că a fost conceput greşit? Aţi auzit să fi fost careva tras la răspundere pentru risipirea a milioane şi milioane de euro? Nici eu! Şi nici nu cred că vom auzi vreodată, dacă nuşi bagă nasul procurorii, pentru că există riscul major ca vreo slugă cu înaltă calificare să declare că nu a făcut altceva decât să execute ordinele venite pe linie de partid. Că alegerile băteau la uşă şi electoratul trebuia să vadă că primăriţa lucrează.
Recomandările noastre
