Marte, numită după zeul roman al războiului (Mars) a fost şi este extrem de impunătoare pe cerul nopții datorită culorii roşu-ruginiu. Cu miliarde de ani în urmă, a patra planetă de la Soare ar fi putut fi confundată cu gemenii mai mici ai Pământului: cu apă lichidă la suprafața sa – și poate chiar viață. Dar, după mulţi ani de ipoteze şi speculaţii cu privire la culoarea planetei Marte, se pare că oamenii de ştiinţă au descoperit în sfârşit misterul. Explicația simplă pentru culoarea Planetei Roșii este că materialul de suprafață conține o mulțime de oxid de fier – același compus care dă nuanța sângelui și ruginii.

De ce Marte e o planetă roșie?

Totul a început acum 4,5 miliarde de ani. Când s-a format sistemul solar, unde pe multe dintre planete a aterizat o doză uriaşă de fier. Aşadar, culoarea roşiatică are la origine cantitatea uriaşă de minereuri de fier conţinută în solul şi rocile de la suprafaţa acestei planete. Rocile, praful şi solul marţian conţinîn general fier, sulfuri şi clor. Rocile şi praful au fost erodate de vânturile care şlefuiesc neîncetat suprafaţa acestei planete.

Conţinutul de fier din praful purtat de vânturi, a fost la rândul său oxidat de dioxidul de carbon prezent în atmosfera lui Marte

În plus, descoperirile recente au demonstrat că praful respectiv a fost răspîndit pe suprafaţa acestei planete şi de cursurile de apă care au brăzdat în trecut suprafaţa marţiană. În aceste condiţii tipice, fierul din praf şi roci a reacţionat cu oxigenul producând culoarea roşiatică-ruginie atât de caracteristică pentru Marte.

Cu siguranță intemperiile au ruginit treptat fierul de pe Marte. Dar oare vechile furtuni de ploaie despre care se crede că s-au produs pe un Marte tânăr și umed, au ruginit fierul lovind regulitul cu atomi de oxigen eliberați de moleculele de apă? Sau, oxidarea s-a produs treptat de-a lungul a miliarde de ani, pe măsură ce lumina soarelui a spart dioxidul de carbon și alte molecule din atmosferă, producând oxidanți precum peroxidul de hidrogen și ozonul? Sau, așa cum a sugerat un grup de oameni de știință danezi în 2009, furtunile de praf marțian au ruginit încet fierul, distrugând cristalele de cuarț care există și în regulit și lăsând expuse suprafețele lor bogate în oxigen?

Deoarece nimeni nu știe încă explicația corectă, culoarea lui Marte este, într-un anumit sens, încă un mister.

Dar, oricât ar fi suprafața sa deruginită, oxidul de fier compus (III) apare roșu, deoarece absoarbe lungimile de undă albastre și verzi ale spectrului luminos reflectând în același timp lungimile de undă roșii. Stratul de roci şi praf roşiatic de aici are o grosime ce variază între câţiva milimetri şi doi metri, fiind situat sub rocile de bazalt produse de vulcanii stinşi de pe Marte. În plus, concentraţia de fier din rocile bazaltice marţiene este mult mai mare decât din cele terestre, fapt care accentuează culoarea planetei.