De ce a plecat Ceaușescu în Iran, imediat după izbucnirea revoltelor de la Timișoara, în decembrie 1989

Sursa: Arhiva EVZ

Motivele plecării lui Nicolae Ceaușescu în Iran au rămas, pentru mulți, până și în ziua de astăzi, un mister. S-a speculat că acestea erau legate de obținerea unui sprijin din partea statului arab în problema revoltei populare declanșate la Timișoara.

Ce s-a întâmplat, de fapt ? Ca orice vizită oficială a unui președinte de stat, vizita în Iran fusese programată cu câteva luni înainte. Ion Stoian, secretar cu probleme internaționale al Comitetul Central al Partidului Comunist Român, a fost trimis de Ceaușescu, încă din septembrie 1989, la președintele Iranului, Ali Akbar Hashemi Rafsanjani. Misiunea lui Ion Stoian era mijlocirea unei înțelegeri între Iran și Afganistan privind repatrierea unor grupări de afgani. 

Într-o discuție cu Vaiazi, consilierul cu probleme internaționale a președintelui Iranului, acesta îi propune lui Ion Stoian ca Nicolae Ceaușescu să facă o vizită în Iran. Neputând să-și asume această decizie, Ion Stoian îi trimite o telegramă lui Nicolae Ceaușescu în care îi prezintă propunerea venită din partea Iranului. La întoarcerea acestuia în România, cei doi decid ca vizita diplomatică să aibă loc între 17-20 decembrie 1989.

Asupra acestei plecări, s-a speculat că Nicolae Ceaușescu ascundea intenția de a-și pune averea la adăpost sau de a primi sprijin din partea Iranului în înăbușirea revoltei populare din țară. De fapt, adevăratul motiv a fost unul economic. Cu o săptămână înainte de a avea loc vizita din Iran, comisia româno-iraniană de colaborare economico-științifică s-a întrunit pentru a redacta comunicatul referitor la aspectele care trebuiau soluționate între cele două state. În urma acestor discuții, urma să fie stabilit volumul de țiței și gaze ce urma să fie oferit de Iran. La schimb, România trebuia să aprobe exportul de grâu.

Florin Dumitrescu, mai fericit ca niciodată. Vestea cea mare pentru fani: Începe o nouă eră

Zodiile cu noroc în această perioadă. Stare de bine, vești bune și mult optimism 

Întrebarea pusă de mulți a fost “de ce nu a putut amâna Ceaușescu această vizită” ? Rațiunea este destul de simplă. Amânarea unei astfel de vizite, dedicate perfectării și semnării unor contracte economice, ar fi afectat defavorabil negocierile. Ceaușescu, aflat într-o criză de imagine pe scena internațională, găsește ca oportunitate reconstruirea rapidă a legăturilor cu statele arabe. 

Dar ce se întâmpla cu revolta populară din Timișoara ? Înainte de plecarea în Iran din 18 decembrie, ora 08:30, Nicolae Ceaușescu i-a chemat pentru ultima oară la reședința sa din Primăverii pe ministrul Apărării, Vasile Milea, ministrul de interne, Tudor Postelnicu și pe șeful Securității, Iulian Vlad pentru a discuta despre situația de la Timișoara. Într-o declarație Silviu Curticeanu, șeful Cancelariei prezidențiale, spunea:

“Plecarea în Iran, considerată de toată lumea un act irațional, își are, totuși, o explicație. La teleconferința din seara zilei de 17 decembrie 1989, Ceaușescu a cerut expres celor de la Timișoara ca toate informațiile privind mersul evenimentelor să-i fie furnizate direct. Neinformat sau, cine știe, dezinformat, ori apreciind el greșit lucrurile, Ceaușescu a crezut cu ușurință că la Timișoara a fost un simplu foc de paie, provocat din exterior, care s-a stins la prima adiere de vânt.”